lunes, 30 de noviembre de 2015

”Introspecție” -” Introspección” de Elisabeta Boțan

Foto: Elf por Valentina Kallias








INTROSPECȚIE



Mă opresc în fața oglinzii, și, din profunzimea apelor de cristal mă țintuiește o privire obosită care mă invită să fac un inventar la ceea ce se află sub pielea încrețită de dezamăgiri.

Se pare că n-a mai rămas mare lucru: niște principii călcate, care erau ale mele, o sumedenie de promisiuni dezordonate și neîmplinite, pe care tu le-ai aruncat peste tot, niște pierderi de memorie, care strigă cu disperare după ajutor, și un mănunchi de iluzii în spatele unui chip de fecioară fără nume.

Din toate astea, iau doar principiile, le scutur de praf, și plec în căutarea mea.

(septembrie, 2013)
Narațiune publicată în Museo de la Palabra.

INTROSPECCIÓN

Me detengo ante el espejo, y, de la profundidad de las aguas de cristal me apunta una mirada cansada que me invita a hacer un inventario de lo que hay bajo mi piel arrugada por los desengaños.

Parece que ya no queda gran cosa: unos principios pisados, que eran míos, un sinfín de promesas desordenadas y sin cumplir, que tú tiraste por todos los lados, unas pérdidas de memoria que gritan desesperadamente por ser socorridos y un manojo de ilusiones detrás de la imagen de una virgen sin nombre.

De todo eso recojo los principios, los sacudo de polvo y salgo a buscarme.
(septiembre, 2013)



Relato publicado en el Museo de la Palabra.



viernes, 6 de noviembre de 2015

"Drum în derivă" - ”Camino a la deriva” de Elisabeta Boțan



Imagen recogida de la red






DRUM ÎN DERIVĂ

Dragei mele prietene Olga

Am străbătut de mână aceleași străzi
într-un car de stele ce se pierdea în exil
pe drumuri străjuite de monștri
și oglinzi care batjocuresc orice imagine.
Am traversat cerul întunecat al poveștilor
până când am descoperit lumina ascunsă 
din regatul guvernat de caracatițele gigante.

Astăzi timpul își deschide ușile și ferestrele
spre acel deșert care s-a transformat în pământ roditor.

Din cartea EGOMETRIE, 2015


CAMINO A LA DERIVA


A mi querida amiga Olga


Hemos recorrido de la mano las mismas calles
en un carro de estrellas que iba vagando hacia el exilio
por caminos vigilados de monstruos 
y espejos que se burlan de cualquier imagen.
Cruzamos el cielo oscuro de los cuentos
hasta desterrar la luz oculta 
del reino gobernado por los pulpos gigantes.


Hoy el tiempo abre sus puertas y sus ventanas 
hacia aquel desierto que se ha vuelto tierra fértil.
Del libro EGOMETRÍA, 2015.