sábado, 17 de diciembre de 2016

”Carta al mismo poeta plagiador” - ”Carta al mismo poeta plagiador” de Elisabeta Boțan

Elisabeta Boțan








Scrisoare aceluiași poet plagiator


Acum nu mai tac, vânător de suflete naive.


Poezia plânge în brațele tale,
ca o biată amantă maltratată.


Și, 
de aceea,
condeiul tău hămesit cotrobăie 
prin versurile altora,
atunci când le găsești publicate pe rețea.


Tu,
ești călătorul clandestin 
prin înălțimile cuvintelor mele,
cel care trăiește și scrie 
cu muze de împrumut!





Carta al mismo poeta plagiador



Ya no me callo, cazador de almas ingenuas.

La poesía llora en tus brazos,
como la pobre amante maltratada.


Y, 
por eso,
tu pluma muerta de hambre rebusca
entre los versos ajenos,
cuando los encuentras en la red.



Tú,
eres el viajero clandestino 
que sube en las alturas de mis palabras
el que vive y escribe 
con musas de préstamo.
Contactar con la poeta y traductora:  Elisabeta Boțan












sábado, 10 de diciembre de 2016

"ESPACIOS CULTURALES" - ”SPAȚII CULTURALE” poesia de Elisabeta Boțan





- La revista cultural rumana "ESPACIOS CULTURALES", número 49, noviembre/ diciembre 2016, aloja en la página 47 una selección de poemas de mi autoría.
- Revista culturală românească ”SPAȚII CULTURALE”, nr. 49, noiembrie/ decembrie 2016, găzduiește la pagina 47 un grupaj de poeme semnate de mine.https://es.scribd.com/document/333425543/Spatii-culturale-nr-49 




- La revista cultural rumana "ESPACIOS CULTURALES", número 49, noviembre/ diciembre 2016, aloja en la página 47 una selección de poemas de mi autoría.
- Revista culturală românească ”SPAȚII CULTURALE”, nr. 49, noiembrie/ decembrie 2016, găzduiește la pagina 47 un grupaj de poeme semnate de mine.https://es.scribd.com/document/333425543/Spatii-culturale-nr-49 

viernes, 9 de diciembre de 2016

"Egometrie sau pulsul conștiinței umane” - ”Egometría o el pulso de la conciencia humana" por José Antonio Olmedo López-Amor

--La revista cultural rumana CAFENEAUA LITERARĂ número 12/167, diciembre, 2016, año XIII, revista mensual miembro ARPE y APLER aloja en las páginas 28 – 29 una crónica sobre mi poemario Egometría, firmada por el crítico literario español José Antonio Olmedo López-Amor. La misma crónica ha sido publicada por la revista española Revista de Letras, el suplemento cultural del periódico La Vanguardia.
La revista se publica también en soporte de papel.
Elisabeta Boțan corresponsal desde España.
--Revista culturală CAFENEAUA LITERARĂ, revistă lunară membră ARPE și APLER, numărul 12/167, decembrie, 2016, anul XIII, găzduiește la paginile 28-29 o cronică despre cartea mea de poezie Egometrie, semnată de criticul literar spaniol José Antonio Olmedo López-Amor. Aceeași cronică a fost publicată și în revista spaniolă Revista de Letras, suplimentul cultural al ziarului La Vanguardia.
Revista se publică de asemenea și pe suport de hârtie.

http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/wp-content/uploads/2016/12/Cafe12.pdf























jueves, 3 de noviembre de 2016

"La revista cultural rumana Vatra Veche número 10 (94), octubre,añoVIII 2016" - "Revista culturală românească Vatra Veche, numărul 10 (94), anul VIII, octombrie, 2016"









-- La revista cultural rumana Vatra Veche número 10 (94), octubre, 2016, Año VIII, aloja en la  página 38, una crónica firmada por el crítico literario español José Antonio Olmedo López-Amor, sobre mi libro Egometría.
La revista se publica en soporte digital y de papel y es miembro de la Unión de los Escritores de Rumanía.
Elisabeta Boțan, corresponsal de la revista.










-- Revista culturală românească Vatra Veche, numărul 10 (94), anul VIII, octombrie, 2016, găzduiește, la pagina 38, o cronică semnată de criticul literar José Antonio Olmedo López-Amor, despre cartea mea Egometrie.
Revista se publică pe suport digital și de hârtie și este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Elisabeta Boțan, corespondent al revistei.





miércoles, 2 de noviembre de 2016

”La revista literaria trimestral LITERADURA, año I número 2, noviembre, 2016” - ”Revista literară trimestrială, LITERADURA, anul I, numărul 2, noiembrie, 2016”

-- La revista literaria trimestral LITERADURA, año I número 2, noviembre, 2016, de Buzău, Rumanía, ha publicado en sus páginas un par de poemas de mi autoría.
La revista se publica en formato digital y en soporte de papel.
Mis agradecimientos, para todo el colectivo de redacción.







-- Revista literară trimestrială, LITERADURA, anul I, numărul 2, noiembrie, 2016, din Buzău, a publicat în paginile sale două poeme semnate de mine.
Revista se publică în format digital și pe suport de hârtie.
Mulțumirile mele, pentru întreg colectivul de redacție.






lunes, 31 de octubre de 2016

Antología Poética ”I Encuentro Nacional de Poetas En un lugar de la Mancha” - Antologia Poetică ”I Encuentro Nacional de Poetas En un lugar de la Mancha”

-- Antología Poética ”I Encuentro Nacional de Poetas En un lugar de la Mancha” que abarca poemas firmados por 57 poetas de todo territorio español, e incluye también poemas de mi autoría y algunas traducciones firmadas por mí.
Edición: Asociación Cultural de Escritores "El Común de la Mancha", 2016.
Recopilación de textos: Juan Justo Lopez
Maquetación: Clara Ortega Ramírez
Ilustración: Albino Torres
Impresión: Gráficas y Papelería Moderna, S.L.

--Antologia Poetică ”I Encuentro Nacional de Poetas En un lugar de la Mancha” ce cuprinde poeme de 57 de poeți de pe întreg teritoriul Spaniei, și include atât scrieri personale și câteva traduceri semnate de mine.
Editare: Asociación Cultural de Escritores "El Común de la Mancha", 2016.
Recopilare de texte: Juan Justo López
Machetare: Clara Ortega Ramirez
Ilustrație: Albino Torres
Tipar: Gráficas y Papelería Moderna, S.L.







sábado, 22 de octubre de 2016

I Encuentro Poético En un lugar de la Mancha. Recita : Elisabeta Boțan. (7)





I Encuentro Poético "En un lugar de la Mancha"organizado por la Asociación Cultural de Escritores El Común de la Mancha.

"Poema en el viento" de Elisabeta Boțan. Recita la autora.
Grabación: Bianca Boțan.

I Encuentro Poético En un lugar de la Mancha. Recita : Elisabeta Boțan. (6)





I Encuentro Poético "En un lugar de la Mancha"organizado por la Asociación Cultural de Escritores El Común de la Mancha.

"Evocación"de Elisabeta Boțan.
Recita la autora.
Grabación: Bianca Boțan.

I Encuentro Poético "En un lugar de la Mancha". Recita: Elisabeta Boțan (5)





I Encuentro Poético "En un lugar de la Mancha"organizado por la Asociación Cultural de Escritores El Común de la Mancha.

"Je suis Fharkhunda" de Elisabeta  Boțan.
Grabación: Bianca Boțan.

I Encuentro Poético En un lugar de la Mancha. Recita: Elisabeta Boțan (4)

 I Encuentro Poético "En un lugar de la Mancha"organizado por la Asociación Cultural de Escritores El Común de la Mancha.

"Poema para Bianca" de Elisabeta  Boțan. Recita la autora.

Grabación: Bianca Boțan.



I Encuentro Poético En un lugar de la Mancha. Recita: Elisabeta Boțan (3)

I Encuentro Poético "En un lugar de la Mancha"organizado por la Asociación Cultural de Escritores El Común de la Mancha.
”Je suis Farkhunda” de Elisabeta Boțan
Grabación: Bianca Boțan.



viernes, 21 de octubre de 2016

I Encuentro Poético En un lugar de la Mancha. Recita : Elisabeta Boțan.(8)







I Encuentro Poético "En un lugar de la Mancha"organizado por la Asociación Cultural de Escritores El Común de la Mancha.
"Evocación" de Elisabeta Boțan
Grabación: Bianca Boțan.


I Encuentro Poético "En un lugar de la Mancha"Recita Elisabeta Boțan (2)







I Encuentro Poético "En un lugar de la Mancha"organizado por la Asociación Cultural de Escritores El Común de la Mancha.
"Me gustaría ser..." de Elisabeta Boțan
Grabación: Bianca Boțan.


martes, 18 de octubre de 2016

I Encuentro Nacional de Poetas ”En un lugar de la Mancha”organizado por la Asociación Cultural de Escritores "El Común de la Mancha"(1)

viernes, 23 de septiembre de 2016

Elisabeta Boțan ia pulsul conștiinței umane în”Egometrie” - Elisabeta Boțan toma el pulso a la conciencia humana en “Egometría” Por: José Antonio Olmedo López-Amor



Elisabeta Boțan 










Titlu: Egometrie – Egometría
Autoare: Elisabeta Boțan
Limba: română / spaniolă
Gen: poezie
Editura: Limes
Număr de pagini: 160
Anul publicării: 2016
ISBN: 978-606-799-011-9
Elisabeta Boțan ia pulsul conștiinței umane în”Egometrie”.

De: José Antonio Olmedo López-Amor


Elisabeta Boțan, poetă româncă și traducătoare a numeroși poeți contemporani în spaniolă, s-a născut la Năsăud, județul Bistrița-Năsăud. În anul 2002 își stabilește reședința în Alcalá de Henares, (Madrid, Spania). De atunci, prin cuvintele lui Mircea Petean, editorul care a semnat textul de pe coperta cărții: « Elisabeta Boțan contribuie în chip salutar și substanțial la fundamentarea unui dialog cultural autentic între cultura română și cea hispanică».
Prin munca sa de traducere creează o adevărată punte culturală între România și Spania, —dat fiind că traduce poeți din ambele țări, în ambele limbi—; un important legat ce continuă să crească și prin intermediul căruia se poate constata starea bună a sănătății poetice a celor două națiuni.

Volumul de poezii”Dimensiones”, (Editorial Seleer, 2012), este o lucrare ce abordează iubirea și experiențele umane, anterior acestuia, ”Egometrie”, un volum publicat bilingv (română/ spaniolă) cu marca editorială Limes, în colecția Arca.
Alegerea titlului cărții continuă să mă entuziasmeze, ”Egometrie”, un neologism sugestiv ce rezultă din schimbarea ordinii primelor două litere al cuvântului ”geometrie”. Dacă prin geometrie înțelegem o știință care studiază lungimile, ariile și volumele corpurilor, prin ”egometrie” putem intui că autoarea transferă, prin intermediul cuvintelor, această pretenție matematică, la măsurarea și ponderarea egoului, această invariabilă magnitudine a conștiinței umane.

Daniel Montoly (Montecristi, Republica Dominicană, 1968), semnează prologul concis al cărții. În textul menționat, poetul arată cu certitudine câteva trăsături fragmentate în argumentul și caracteristicile trasate de autoare. Fenomenologie existențială, incursiune psihologică, metafizică și emoțională, sunt câțiva dintre termenii pe care Montoly îi folosește pentru a-l introduce pe cititor în universul autoarei. La fel de remarcabile mi se par și versurile pe care le subliniază pentru a-și susține comentariul:  Pașii îmi îngenunchează de atâta rătăcit prin propria mea geometrie// Drumul tumultuos se luminează când capătă forma spiralei. Ceea ne previne în privința acestei dualități scenice și lingvistice între geometrie și conștiință, în care cuvântul «abis» poate căpăta morfología labirintului (cicatrici fosilizate).

Provocarea poetică a Elisabetei Boțan se prezintă ca o reușită a poemelor scrise în vers liber care nu au nevoie să fie structurate în capitole, dat fiind că fluiditatea și diferitele nuanțe ale versului depășesc această trecere a râului vieții în care conștiința înfruntă curenții haosului, al iraționalității timpului, iar unica sa tablă de salvare este amintirea, reflexia și iubirea, trei unelte sau arme care în universul poetei se unesc cu corpul cuvântului.
În primul poem al cărții este prezent conceptul zborului: Zborul se reînnoadă ca să se înalțe prin cuvânt. La fel și spirala: libertatea, eroul și conflictul său. Și, este curios cum aceste elemente apar din nou în ultimul poem: […] -în filigranele care îmi răscumpără frumusețea spiralei.// […]unde cântul se înalță cu aripi de rugă. Poate că fără să vrea, poeta ajunge la finalul intensei sale călătorii și recunoaște acest scenariu, dat fiind că a fost punctul său de pornire, totuși, senzația sa e triumfală, pentru că a înlocuit teama și nesiguranța de la început cu un aer invicibil de speranță: Scara ce îmi poartă pașii răniți și desculți/ spre catedrala copilăriei mele. // […]-și-n (re)descoperirea relicvelor de colb acoperite/ alunec însetată în izvorul inocenței-.

Această întoarcere la inocență, situată în regatul copilăriei este un recurs romantic, teatral, dacă se dorește, încheierea acestui volum de poezii, și, în plus, face aluzie la procesul ciclic al vieții, invită la schimbarea perspectivei și la reconfigurarea propriei noastre conștiințe. Orgoliul, această inflamație a egoului care distruge și ne pregătește calea spre alte afecțiuni, dus la dimensiunea gramaticală a scrierii nu este altceva decât un ego lipicios și cleios. În textele poveștilor, cântecelor, poeziilor, romanelor, întâlnim metastaza egoului, în orice profunzime a artei, în orice formă și epocă. În fața acestui fapt incontestabil, poeta pătrunde în propriul său eu subteran și observă această tendință ce se perpetuează poate dintr-o supraviețuire descontrolată: Marea își leagănă neliniștea în oglinda nemărginirii sale. / Cerul își sprijină greutatea pe propriul său orizont. / Omul se hrănește cu abisurile sufletului său.
În plus, poeta înțelege — și nu justifică— resorturile imperfecțiunii umane, așa cum a făcut și Ana Blandiana, o altă compatrioată a sa, poetă foarte cunoscută, în ciuda tuturor lucrurilor, concepe poetul ca pe un martor al timpului său, iar poezia ca o formă de rezistență morală: Îmi adun pustiul, neputințele/ și îngenunchierile/ și mi le fac început de drum.
În poemul “Szomna”poeta dedică aceste versuri unei fetițe de etnie romă cu același nume, care s-a sinucis pentru că părinții săi nu au lăsat-o să studieze: Copilă rebelă/ fiica luminii și a întunericului/ numele tău a rămas crucificat/ între paradis și infern. Faptul că ființa umană se retroalimentează cu propriile sale emoții nu trebuie să ne facă să acceptăm nedreptatea ca făcând parte din regulile jocului. Și o parte din victorie constă în nonconformitate.

Stilul liric al Elisabetei Boțan, se situează între romantismul Denisei Comănescu și existențialismul Elenei Liliana Popescu, amprenta autoarei ce cuprinde diverse nuanțe: reducere, limbaj simplu și clar, ton melancolic, dar mai ales, o recunoaștere în care iubirea este culminația personală, pe care în afara faptului că a conceput-o ca pe un colac de salvare, unitate de măsură și de referință, prin care dimensionează ființa umană și pe ea însăși în lume.

Sub pielea mea, -pironite în carne- / fosilele sărutărilor tale/ dăruite pe altarul asfințiturilor/ într-o excursie de duminică/ pe crestele norilor. Profunzimea sentimentală din versurile autoarei atinge cote înalte de emoție. Poetica sa se înscrie în simbolismul cultivat de poezia românească, un simbolism, care la rândul său, a fost influențat —înainte de război— de tradiția franceză, tendință ce persistă în diversele sale forme.

Poezia românească s-a văzut obligată să renască și să se reconstruiască în década anilor șaizeci. Nu trebuie uitat că timp de un deceniu, mai exact, între 1948 și1958, poezia românească e aproape inexistentă din causa brutalei intromisiuni politice în spațiul literar. Un fapt tragic, fără îndoială, din calea regimurilor totalitare —ca cel comunist, în acest caz—încearcă să se impună, de asemenea, în cel mai delicat segment al culturii, lirica sa. Și încă ceva: în ciuda acestor aspecte negative, poezia românească a fost de multe ori considerată de cei care o scriau cât și de admiratorii săi, unicul mod de supraviețuire a acestor vremuri.

Cunoscând istoria contemporană a României, putem afirma că istoria poeților săi și a poeziei sale este o istorie de supraviețuire și de libertate. Elisabeta Boțan, cu doar cele două cărți ale sale publicate și o listă de nenumărate traduceri făcute de ea, contribuie la expansiunea unei culturi care —ca multe altele— a fost cencezurată  și lăsată într-un plan secundar pentru că nu apartine unei limbi anglo-saxone care, după cum știm cu toții, este de mare interes (ca număr) pentru actualele târguri ale scrierii.













Artículo publicado en

 Revista de Letras


y en 




Acrópolis de la Palabra 



~ Blog de Heberto de Sysmo



Título: Egometrie - Egometría
Autora: Elisabeta Boțan
Idioma: rumano / español
Género: poesía
Editorial: Limes
Número de páginas: 160
Año de publicación: 2016
ISBN: 978-606-799-011-9

Elisabeta Boțan toma el pulso a la conciencia humana en “Egometría”.






José Antonio Olmedo López-Amor





Por: José Antonio Olmedo López-Amor

Elisabeta Boțan, poeta rumana y traductora al español de numerosos poetas contemporáneos, nació en Năsăud, provincia Bistrița-Năsăud. En el año 2002 establece su residencia en Alcalá de Henares, (Madrid, España). Desde entonces, y en palabras de Mircea Petean, editor firmante del comentario de contraportada: «Elisabeta Botan contribuye de forma acertada y sustancial a la fundamentación de un verdadero diálogo cultural entre la cultura rumana y la cultura hispánica».
Su labor de traducción crea un verdadero puente cultural entre Rumanía y España, —ya que traduce a poetas de ambos países y en ambas lenguas—; un importante legado que sigue creciendo y constatando la buena salud poética de ambas naciones.
El poemario titulado Dimensiones, (Editorial Seleer, 2012), una obra que aborda el amor y las experiencias humanas, es el precedente de este Egometría, un volumen publicado de forma bilingüe (rumano/español) bajo el sello editorial Limes, en su colección Arca.
No deja de entusiasmarme la elección del título del libro, Egometría, un precioso neologismo que resulta de intercambiar el orden de las dos primeras letras de la palabra «geometría». Si entendemos por geometría una ciencia que estudia las longitudes, áreas y volúmenes de los cuerpos, por “egometría” podemos intuir que la autora traslada esa pretensión matemática a mensurar y ponderar, mediante las palabras, esa invariable magnitud de la conciencia humana, el ego.
Daniel Montoly (Montecristi, República Dominicana, 1968), es el autor del breve prólogo con que cuenta el libro. En dicho texto,  el poeta señala con acierto algunos rasgos troncales en el argumento y modales en el sesgo de autora. Fenomenología existencial, incursión psicológica, metafísico o emocional, son algunos de los términos que Montoly utiliza para introducir al lector en el universo de la autora. Igualmente destacables encuentro los versos que subraya para vehicular su comentario: Mis pasos se arrodillan de tanto errar por mi propia geometría. // El camino tumultuoso se aclara cuando cobra forma de espiral. Lo cual nos previene de esa dualidad escénica y lingüística entre la geometría y la conciencia, en la que la palabra «abismo» puede adquirir la morfología del laberinto (cicatrices fosilizadas).
La apuesta poética de Botan se presenta como una consecución de poemas escritos en verso libre que no necesitan estructurarse en apartados, ya que la fluidez y diferentes registros de los versos emulan a ese transcurrir del río de la vida en el que la conciencia se enfrenta a las corrientes del caos, de la irracionalidad o el tiempo, y su única tabla de salvación es el recuerdo, la reflexión y el amor, tres armas o herramientas que en el universo de la poeta se fusionan en el cuerpo de la palabra.
El concepto de volar está presente en el primer poema del libro: El vuelo se reanuda para alzarse a través de la palabra. Como también la espiral: libertad, el héroe y su conflicto. Y es curioso que estos mismos elementos vuelvan a aparecer en el último poema: […] en las filigranas que rescatan la hermosura de mi espiral. // […] donde el canto vuela con alas de plegaria. Quizá sin pretenderlo, la poeta llega al final de su intenso viaje y reconoce ese escenario, puesto que fue su punto de partida, sin embargo, su sensación es triunfal, pues ha cambiado el miedo y la incertidumbre iniciales por un soplo invicto de esperanza:  Esa escalera que lleva mis pasos heridos y descalzos / hacia la catedral de mi infancia. // […] -y al (re)descubrimiento de las reliquias cubiertas de polvo /  me deslizo sedienta en el manantial bendecido de la inocencia-.
Ese regreso a la inocencia, ubicada esta en el reino de la infancia,  es un recurso romántico, teatral si se quiere, pero encontrarlo en la clausura de este poemario, además de aludir al cíclico proceso de la vida, invita a replantear y reconfigurar nuestra propia conciencia. El orgullo, esa inflamación del ego que destruye y nos prepara el camino a otras enfermedades, trasladado a la dimensión gramatical de la escritura no es otra cosa que un bituminoso y aglutinante yo. Las letras  de canciones, novelas, cuentos, poesías, a cualquier profundidad del arte y en cualquier formato y época encontramos esa metástasis del ego. Ante este hecho incuestionable, la poeta indaga en su propio subterráneo y advierte que dicha tendencia se perpetúa quizá por una descontrolada supervivencia: El mar mece su angustia en el espejo de su inmensidad. / El cielo apoya su peso en su propio horizonte. / El hombre se alimenta con los abismos de su alma.
La poeta entiende un poco más —que no justifica— los resortes de la imperfección humana, pero como ya hiciese Ana Blandiana, otra poeta y célebre compatriota, a pesar de todo, concibe al poeta como un testigo de su tiempo y a la poesía como una forma de resistencia moral: Recojo mi desierto, las impotencias / y las postraciones, / y me los hago punto de partida.
En el poema titulado “Szomna” la poeta dedica estos versos a una niña gitana de mismo nombre que se suicidó porque sus padres no le permitieron estudiar: Niña rebelde, / hija de la luz y de la oscuridad, / tu nombre quedó crucificado / entre el paraíso y el infierno. Que el ser humano se retroalimente de sus propias emociones no debe hacernos aceptar la injusticia como parte de las reglas del juego. En la inconformidad reside parte de la victoria.
Entre el romanticismo de Denisa Comănescu y el existencialismo de Elena Liliana Popescu, transita el estilo lírico de Elisabeta Botan, una impronta de autora que engloba diversos matices: brevedad, lenguaje claro y sencillo, tono melancólico, pero sobre todo, un reconocimiento en el amor como culminación personal, además de concebirlo como tabla de salvación, unidad de medida y referencia, mediante la que dimensionar al ser humano y a él mismo en el mundo.
Debajo de mi piel, - clavados en la carne - / los fósiles de tus besos / rendidos en el altar de los ocasos / de una caminata de domingo / por las crestas de las nubes. La hondura sentimental en los versos de la autora alcanza elevadas cotas de emoción. Su poética se inscribe al simbolismo cultivado por la poesía rumana, un simbolismo que a su vez fue fuertemente influenciado —antes de la guerra— por la tradición francesa, tendencia que todavía hoy perdura en sus diferentes formas.
La poesía rumana se vio obligada a renacer y reconstruirse en la década de los sesenta. No hay que olvidar que durante un decenio, para ser más exactos, entre 1948 y 1958, la poesía rumana es casi inexistente por culpa de una brutal injerencia política en el espacio literario. Ejemplo trágico, sin duda, del camino que los regímenes totalitarios —como en este caso el comunista— intentan imponer, también en el más delicado segmento de la cultura de un país, su lírica. Y algo más: a pesar de todos estos aspectos negativos, la poesía rumana ha sido muchas veces considerada por sus practicantes y admiradores como la única forma de sobrevivir a dichos tiempos.
Conociendo la historia contemporánea de Rumanía podemos afirmar que la historia de su poesía y sus poetas es una historia de supervivencia y libertad. Elisabeta Boțan, con tan sólo dos libros y una innumerable lista de traducciones en su haber, contribuye a la expansión de una cultura a la que —como a muchas otras— se ha censurado y relegado a un segundo plano por no pertenecer a un idioma anglosajón que, como todos sabemos, es lo más interesante (por número) para los actuales mercaderes de la escritura.
















viernes, 16 de septiembre de 2016

"Egometrie" - "Egometría" - "Egométrie" de Elisabeta Boțan. Traducción de rumano a francés por Angela Mamier Nache.

 Elisabeta Boțan







Egometrie
Pașii îmi îngenunchează de atâta rătăcit prin propria mea geometrie
-labirintul acesta de cicatrici fosilizate-
îmi rănesc atât de tare atingerile cu colțurile lor ascuțite
că nu mai știu de unde începe ființa mea în acest abis 
de căutări...
Drumul tumultuos se luminează când capătă forma spiralei,
Zborul se reînnoadă ca să se înalțe prin cuvânt.

Din cartea EGOMETRIE, Editura Limes, Colecția ARCA, 2016




EGOMETRÍA

Mis pasos se arrodillan de tanto errar por mi propia geometría 
-por este laberinto pedregoso con cicatrices fosilizadas-
sus agudas esquinas tan fuerte me hieren los roces
que ya no sé por donde empieza mi ser en este abismo 
de búsquedas...
El camino tumultuoso se aclara cuando cobra forma de espiral,
el vuelo se reanuda para alzarse a través de la palabra.
Del libro EGOMETRÍA, Editorial Limes, colección ARCA, 2016
Angela Mamier Nache



Egométrie
Les pas agenouillés dans tant d’errance dans ma propre géométrie
-ce labyrinthe de cicatrices fossilisées- 
blessent intensément les effleurements avec leurs extrémités pointues 
et je ne sais plus où commence mon être dans cet abîme 
de quêtes…
Le chemin tumultueux s’illumine en prenant la forme d’une spirale 
Le vol renaît pour s’élever à travers les mots.

viernes, 9 de septiembre de 2016

"Apus" - "Ocaso" - "Crépuscule"de Elisabeta Boțan. Traducción de rumano a francés por Angela Mamier Nache


 Elisabeta Boțan





Apus
Tatălui meu, in memoriam
Glasul morții
se strecoară printre frunze, pe furiș, 
ca o prevestire rea.
Zâmbetul tatei
răstignit peste amurgul ierbii.
Drumul spre casă
se chircește în încremenire.
Dincolo de zidul nopții
greierul s-a poticnit de muțenie.
Din cartea EGOMETRIE, Editura Limes, Colecția ARCA, 2016

OCASO

A mi padre, în memoriam

La voz de la muerte
se desliza, a hurtadillas, entre las hojas,
como un mal presagio.

La sonrisa de mi padre
crucificada sobre el ocaso de la hierba.

El camino hacia casa
se encoje en la petrificación.

Más allá del muro de la noche
el grillo tropieza con la mudez.
(28.09.2015)
Del libro EGOMETRÍA, Editorial Limes, colección ARCA, 2016








Angela Mamier Nache



Crépuscule
à mon Père,in memoriam
La voix de la mort
se glisse parmi les feuilles ,furtive,
comme un mauvais pressentiment.
Le sourire du père
crucifié au- dessus du crépuscule de l’herbe
Le chemin vers la maison 
Se fane immobile
Au-delà du mur de la nuit 
la cigale a trébuché sans voix

jueves, 8 de septiembre de 2016

”Miraj” - ”Espejismo” - ”Mirage” de Elisabeta Boțan. Traducción de rumano a francés por Angela Mamier Nache



 Elisabeta Boțan


Miraj
În zorii clipei
m-ai luat de mână,
și am fugit,
nebunește,
pe cărări de cuvinte.
Până când
ne-am pierdut, 
într-un început de lume.
Din privirea ta,
mi-ai țesut
veșmânt de sărbătoare...
Iar eu, 
ca o evă,
te ispiteam
la furat de cireșe...
Mai apoi,
mirarea asfințitului
ne-a sculptat 
în aroma cireșelor.
Din cartea bilingvă (română-spaniolă) Egometrie/Egometría, Editorial LIMES, Colecția ARCA, 2016





ESPEJISMO

En el alba del instante
me cogiste de la mano,
y hemos ido corriendo
a ciegas,
por las sendas de las palabras.
Hasta que
nos hemos perdido
en un comienzo de mundo.

De tu mirada
me has tejido
vestimenta de gala...
y yo,
como una eva,
te tentaba
al hurto de las cerezas...

Más tarde,
el asombro del ocaso
nos ha esculpido 
en el aroma de las cerezas.
Din cartea bilingvă (română-spaniolă) Egometrie/Egometría, Editorial LIMES, Colecția ARCA, 2016







Angela Mamier Nache


Mirage
A l’aube de l’instant
tu as pris ma main,
Nous nous sommes enfuis,
Comme des fous,
sur des sentiers de mots .
Jusqu’à l’instant où
nous nous sommes égarés ,
dans un commencement du monde.
Avec ton regard,
Tu m’as tissé 
Un vêtement de fête…
Et moi,
comme une ève,
Je te tentais
pour voler des cerises…
Par la suite 
l’étonnement du crépuscule nous a sculptés 
dans l’arôme des cerises.