martes, 31 de mayo de 2016

”Niște însemnări pentru Elisabeta Boțan” - ”Unas notas para Elisabeta Boțan”





Niște însemnări pentru Elisabeta Boțan

de Olga Becerra


Ceea ce îmi place cel mai mult la poezia Elisabetei Boțan este în primul rând, capacitatea de condensare. Ne aflăm în fața unui volum de poezii în care cuvintele au reușit să se reducă la o exprimare minimă pentru a spune foarte multe lucruri dintr-o singură lovitură. O lovitură ce reunește în același timp caracteristici diferite și complexe care, la început pot părea paradoxale, însă ea le face într-un mod simplu și elegant. Lovitura sa, sigură și subtilă e ca zborul unei păsări de mare anvergură. Nimeni și nimic nu poate să-i oprească pasul și mișcarea. Așa este forța înnăscută a Elisabetei Boțan, capabilă să se ridice de la pământ (lumescul, conflictul, ceea ce e observat, motivul care originează creația poetică) și ridicarea corpului păsării (cuvintele care dau formă și transformă) și o menține în aer (lumea poetică în care totul poate conține un alt înțeles, foarte diferit de ceea ce s-a crezut că se percepe într-o primă lectură sau o primă impresie).

Strâns legat de ceea ce s-a expus în paragraful anterior, este limbajul său predominant vizual. Nimeni nu scapă de ținta imaginii sale, care prin intermediul cuvântului are posibilitatea de a expune întregul său potențial în planul îndepărtat psihic și emoțional al cititorului, pentru că poezia sa este sigură de ea însăși. În ea nu există urme de îndoială sau șovăiri.  Poeta știe foarte bine ce vrea și cum se poate obține prin culori, peisaje, momente, în definitiv, prin intermediul unui decor ce nu funcționează așa cum este pentru că interactuează cu scriitoarea și se transformă într-o parte esențială a filozofiei sale  interioare și al dialogului său cu lumea. 

Lipsită de complexe în ceea ce privește varietatatea temelor tratate - care sunt acelea care îi atrag atenția sau o interesează cu adevărat-, traversează peisaje și timpuri din trecut cu o ușoară nuanță de nostalgie, dar niciodată nu se lasă învinsă. Nu explorează. Ne arată ceea ce ea a explorat deja în mod exhaustiv, cu un curaj care, în plus, se evidențiază și în alte planuri: nu își permite să cadă în convenționalisme de modă, dar nici nu evită ceea ce poate rupe restul societății de linia pe care ea ca poetă, a trasat-o  printr-o învățare autodidactă continuă, cu o precizie de chirurg față de cel mai prețios tezaur al său, care nu este altul decât acela de a se menține fidelă ei însăși în fiecare clipă, până la originalul joc de cuvinte care dă numele noului său volum de poezii.
 Traducerea în limba română de  Elisabeta Boțan


Unas notas para Elisabeta Botan

Lo que más me gusta de la poesía de Elisabeta Boțan es en primer lugar, la capacidad de condensación. Nos encontramos ante un poemario en el que las palabras han conseguido reducirse a la mínima expresión para decir muchísimas cosas de un solo golpe.  Un golpe que reúne en un mismo tiempo variadas y complejas características que, en principio pueden parecer paradójicas, pero que en ella se dan de una manera sencilla y elegante. Su golpe, certero y sutil es como el vuelo de un ave de gran envergadura. Nada ni nadie puede detener la puesta en marcha ni el movimiento. Así es la fuerza innata de Elisabeta Boțan, capaz de elevarse desde la tierra (lo mundano, el conflicto, lo observado, el motivo que da origen a la creación poética) y elevar el cuerpo del ave (las palabras moldeadoras y transformadoras) y mantenerlo en el aire (el mundo poético en el que todo puede contener otro sentido, muy diferente al que creyó percibirse en una primera lectura o una primera impresión).

Muy ligado a lo expuesto en el párrafo anterior, es su lenguaje predominantemente visual. Nadie se sustrae al acierto de su imagen, que a través de la palabra tiene la posibilidad de liberar su pleno potencial en el trasfondo psíquico y emocional del lector, porque su poesía es una poesía segura de sí misma. No hay en ella asomo de dudas o de titubeos. La poeta sabe muy bien lo que quiere y cómo conseguirlo a través de colores, paisajes, momentos, en definitiva a través de un decorado que no ejerce como tal porque interactúa con la escritora y se convierte en parte esencial de su filosofía interior y de su diálogo con el mundo.


Exenta también de complejos en cuanto a la variedad de los temas tratados -que son aquellos que llaman su atención o verdaderamente le interesan-, atraviesa paisajes y tiempos pasados con algún matiz de nostalgia, nunca de derrota. No explora. Nos muestra lo que ella ya ha explorado exhaustivamente, con una valentía que se pone de manifiesto además, en otros planos: ni se permite caer en los convencionalismos de moda, ni evita aquello que pueda desligar al resto de la sociedad de la línea que como poeta, ha trazado en su continuo apprendizaje autodidacta, ha trazado con una precisión de cirujano con respecto a su más precioso tesoro, que no es otro que él de mantenerse fiel a sí misma en todo momento, hasta en el original juego de palabras que da nombre a su nuevo poemario.
Traducido al rumano por  Elisabeta Boțan









"Prologul cărții EGOMETRIE de Elisabeta Boțan" - "El prólogo del libro EGOMETRÍA de Elisabeta Boțan " por Daniel Montoly







PROLOG

Mă cuibăresc între cuvintele tale

Este o mare plăcere pentru mine să scriu prologul cărții Egometrie, dat fiind că acest volum de poezie tratează despre condiția umană şi răspunde poetic fenomenologiei existenţiale. Şi pentru că poezia pornește de la subiectivitatea eului, este logic ca aceste poeme să interpreteze într-un mod particular realitatea aflată într-o continuă schimbare. De exemplu, versul Eu sunt cea care arde pe rugul cuvântului confirmă liric dificultatea elaborărilor poetului şi strădania profundă de a surprinde ceea ce există dincolo de vederea obişnuită.
Cele 75 de poezii fac dovada unui riguros exercițiu de selecție şi compun o carte foarte bine structurată, atât prin formă cât și prin conținut. Încă din primul poem, autoarea ne dezvăluie orizontul poemelor sale şi fineţea incursiunii psihologice: Paşii îmi îngenunchează de atâta rătăcire prin propria mea geometrie...
Sau în acest vers: 
Nu mai știu unde începe ființa mea prin acest abis de căutări...
Prima trăsătură evidentă pe care o percepem în acest vers este starea conştientă a vocii, aptă să îşi recunoască traiectoria, dar și capcana urzită de propria realitate, pe care o înfruntă. Poeta este prizonieră într-un cerc, din care nu poate să scape decât însoțită de cuvânt:
Calea tumultoasă se luminează când capătă formă de spirală,
Zborul se reînnoadă ca să se înalțe prin cuvânt.
Elisabeta Boțan este o poetă subtilă, profund cunoscătoare a limbajului poetic, prin profesia sa de traducător. Dar ca poetă stăpânește şi realitatea cunoscută, abordând-o metafizic şi emoțional.
Marea își leagănă neliniștea în oglinda nemărginirii sale,
ne spune poeta în poezia Contragreutate.
Acest vers trebuie considerat chiar în ideea pe care o comunică. În acest sens, Maurice Merleau-Ponti spunea că „Nu trebuie să ne întrebăm dacă percepem lumea cu adevărat, din contră, trebuie spus că lumea este ceea ce percepem.” Sau, cu vorbele poetei:
Omul se hrănește cu abisurile sufletului său. (Contragreutate).
În poetica Elisabetei Boțan, a scrie înseamnă a exista. Poezia ei îl constrânge pe cititor să stabilească o legătură care depășește tipul de comunicare la modă în poezia actuală. Egometrie este un volum de poezie în cheia metapoeziei, care demonstrează necesitatea de a intra în dialog cu celălalt. Poeta dramatizează cu profunzime interiorul metafizic al ființei, însă din versurile ei nu lipsește tandreţea feminină:
Mă cuibăresc și adorm între cuvintele tale.
Iar uneori ne poartă Spre catedrala copilăriei...
  Cartea Egometrie este o lucrare eterogenă, în care putem găsi poeme unice, originale, ce se caracterizează prin policromie emotivă, prin singularitate și transparență.



Columbus, Ohio, 2015

 Traducerea în limba română de  Elisabeta Boțan


PRÓLOGO

Me acurruco y me duermo entre tus palabras

Es un gran placer para mí escribir el prólogo del libro Egometría, ya que ese poemario trata de la condición humana y responde poéticamente a la fenomenología existencial. Y como la poesía parte de la subjetividad del yo, es lógico que estos poemas interpreten de una manera particular la realidad que se encuentra en un perpetuo cambio. Por ejemplo, el verso Yo soy aquella que arde en la hoguera de la palabra confirma líricamente la dificultad del poeta en su profundo afán de sorprender lo que existe más allá de una mirada común.
Las 75 poesías son testimonio de un riguroso ejercicio de selección que componen un libro excelentemente estructurado, en forma y contenido. Aún desde el primer poema, la autora nos revela el horizonte de sus poemas y la finura de su incursión psicológica:
Mis pasos se arrodillan de tanto errar por mi propia geometría
O en este verso: Ya no sé dónde empieza mi ser dentro de este abismo de búsquedas…
La primera característica que percibimos y que destaca en este verso es el estado consciente de la voz, capaz de reconocer su trayectoria, y también el entrampamiento urdido por la propia realidad, a la que ella se enfrenta. La poeta es prisionera en un círculo, de donde puede escapar solo acompañada por la palabra:
El camino tumultuoso se aclara cuando cobra forma de espiral,
El vuelo se reanuda para alzarse a través de la palabra.
Elisabeta Boțan es una poeta sutil, profunda conocedora del lenguaje poético, por su profesión de traductora. Pero como poeta domina también la realidad conocida, abordándola de manera metafísica y emocional, tal como expresa en el poema Contrapeso: El mar mece su angustia en el espejo de su inmensidad.
Este verso tiene que ser considerado en la misma idea que comunica. En este sentido, Maurice Merleau-Ponti afirmaba “No hay que preguntarse si verdaderamente percibimos el mundo, por el contrario, hay que decir que el mundo es aquello que percibimos.” O, con las palabras de la poeta: El hombre se alimenta con los abismos de su alma.
En la poética de Elisabeta Botan, escribir significa existir. Su poesía le impone al lector establecer una relación que supera el tipo de comunicación de moda en la poesía actual. Egometría es un poemario en la clave de la metapoesía, que demuestra la necesidad de entrar en dialogo con el otro.
La poeta dramatiza con profundidad el interior metafísico del ser, pero de sus versos no falta la ternura femenina:
Me acurruco y me duermo entre tus palabras.
Y a veces nos lleva Hacia la catedral de la infancia…
El libro Egometría es una obra heterogénea, donde podemos encontrar poemas únicos, originales, que se caracterizan por su policromía emotiva, singularidad y transparencia.


Columbus, Ohio, 2015
 Traducido al rumano por  Elisabeta Boțan

lunes, 30 de mayo de 2016

”EGOMETRIE”, PREZENTARE - PRESENTACIÓN DE “EGOMETRÍA”





”EGOMETRIE”, PREZENTARE

Elisabeta Boțan 

Este evident că Elisabeta Boțan are un stil personal și ne-o demonstrează cu cel de-al doilea volum de poezii al său pe care astăzi am plăcerea să-l prezint. Poezia în vers liber, fără constrângeri, este una dintre caracteristicile autoarei sale.

Cine nu și-a imaginat vreodată ce cuprinde o carte în interiorul său doar la citirea titlului?

EGOMETRIE, ”arta de a-și scrie sieși”. Și nu există o răsplată mai mare pentru cititorul unei cărți decât să o facă a sa atunci când îi cade în mâini, și știind că autorul atunci când a scris-o, se gândea doar la nevoia sa de a scrie pentru el însuși.

Elisabeta scrie poezie pentru că nu poate să nu o facă. Asta ni se întâmplă celor care scriem versuri. EGOMETRIE este un gând pentru existență, un mod de a reflecta ce ocupă o dublă existență: al ființei care scrie și scrierea.
Elisabeta scrie poeme pentru că are ceva de spus.

Nu voi face o radiografie a acestui volum de poezii, pentru că aș rupe taina care este cel mai bine păstrată de orice poet: O dată ce poetul și-a terminat de scris cartea și o dăruie lumii, deja nu-i mai aparține; este al fiecărei persoane, care o interpretează și o interiorizează pentru ea însăși. De aceea, ar putea exista o mulțime de interpretări ale EGOMETRIEI, pe câți cititori.

Însă ceea ce mi-ar plăcea să scot în evidență este ceea ce am simțit la citirea acestei cărți proaspăt creată, și ceea ce mie mi-a transmis.

Cunoșteam deja traiectoria poetică a Elisabetei, iar în acest volum de poezii ea a reflectat această căutare de sine însăși ducând în spate cicatricile pe care le lasă viața. Timpul, renașterea lucrurilor, care nu pier, ci se schimbă în exterior.

Tematica sa este variată la fel ca și forma de exteriorizare a gândurilor prin intermediul versurilor. Cuprinde de la poezia metafizică, trecând prin cea existențială, dedicații ce ne fac să cercetăm și să investigăm personaje; alte dedicații pline de duioșie pentru fiica sa, soțul său și pentru părinții săi. În poezia sa, întâlnim de asemenea și o satiră lirică ce protestează împotriva situațiilor nedrepte ale societății noastre.  Se poate întrevedea această opunere a dorințelor unei ființe umane cu realitatea. În definitiv, o volum de poezii unde găsim esența Elisabetei.



De LUMI BRAVO HERRANZ (27/05/2016)



PRESENTACIÓN DE “EGOMETRÍA”

Es evidente que Elisabeta Botan tiene un estilo propio y nos lo demuestra con su segundo  libro de poemas  que hoy  tengo el gusto de presentarles. La  poesía de verso libre, sin ataduras; es una de las características de su autora.

¿¿Quién no ha imaginado alguna vez lo que guarda el interior de un libro tan  solo con leer su título??

EGOMETRÍA, “el arte de escribirse a uno mismo”. Y no hay mejor recompensa para el lector al leer un libro que hacerle suyo cuando cae en sus manos, a sabiendas que el autor mientras lo escribía pensaba en su necesidad de escribir para sí mismo.

Elisabeta escribe poesía porque no puede no hacerlo. Esto sucede a quienes escribimos versos. EGOMETRÍA es un pensar para existir, un modo de reflexión que ocupa una doble existencia: la del ser que escribe y la de la escritura. Elisabeta escribe poemas porque tiene algo que decir.

No voy a practicar una radiografía al poemario, pues rompería el secreto mejor guardado de todo poeta: Una vez que el poeta acaba su libro y lo da al mundo, ya no le pertenece; es de cada persona, que lo interpreta y lo interioriza para sí mismo. Por lo tanto podría haber multitud de opiniones e interpretaciones de EGOMETRÍA, tantas como lectores.

Lo que sí me gustaría destacar es lo que he sentido al leer este libro recién nacido, lo que  a mí me ha transmitido.

Ya conocía la trayectoria poética de Elisabeta, y en este poemario ha reflejado esa búsqueda  de uno mismo llevando a cuestas cicatrices  que va dejando la vida. El tiempo, renacer de las cosas, que nunca desaparecen, solo cambian externamente.

Su temática es variada así como la forma de exteriorizar sus pensamientos a  través de los versos. Abarca desde la poesía metafísica, pasando por la existencial, dedicatorias que nos hacen indagar, investigar personajes; otras  dedicatorias entrañables a su hija, marido y padres. También encontramos en su poesía una lírica sátira con la que protesta sobre las situaciones injustas en nuestra sociedad. Se deja entrever esa oposición de lo deseado por el ser humano con la realidad.  En definitiva, un libro de versos donde encontramos la esencia de Elisabeta.

Por LUMI BRAVO HERRANZ (27/05/2016)




Próxima presentación del libro EGOMETRÍA en Quintanar de la Orden (TOLEDO)

--Próxima presentación de libro en Quintanar de la Orden (TOLEDO)
Diseño Balascau Sorin
--Următoarea prezentare de carte la Quintanar de la Orden (TOLEDO)
Grafica Bălășcău Sorin.

domingo, 29 de mayo de 2016

Próxima presentación del libro EGOMETRÍA en Quintanar de la Orden (TOLEDO)


sábado, 28 de mayo de 2016

”Lumea Boțaniană și Ego-metria” - ”El mundo Botaniano y la Ego-metría”






Lumea Boțaniană și Ego-metria


În procesul creației unui poem fiecare vers are diferite origini de interferență care sunt mânuite de creatoarea sa pentru a scoate în evidență  asemănarea, și în unele cazuri, constanța acesteia în viață.

În lumea poetică a Elisabetei Boțan, natura sa creatoare oferă Cititorului o gamă de culori, arome, intenții, trăiri și espectative care oferă principiillor sale filozofice în contact cu natura comparațiile metaforice care apropie Cititorul de drumuri prin câmp și peisaje extinse care chiar și în spațiul unui vers restrâns de ritmul său e înzestrat cu o amplitudine comparată doar cu deschiderea vieții în contact cu natura și beneficiile sale.

Literatura contemporană scrisă de femei posedă o răzvrătire spontană care situează genul într-o egalitate de circumstanțe datorată forței și puterii sale de revelare. În acest caz, imaginile construite dintr-o perspectivă solidă în argumentarea subiectului, care în majoritatea lor sunt schematizate în strofe scurte cu o concentrare clară și durabilă. De o naturalețe îndestulătoare, fie ea trăită sau de aducere-aminte, ceea ce oferă topicului o creație individuală și particulară, semnele unei  scrieri personale și originale.


Diferitele fațete de Scriitoare, Poetă și Traducătoare expuse momentului concepției în literatura Boțaniană, fac din acest concentrat o băutură plăcută, digeribilă și perpetuă.

Trebuie etalate  intențiile clare ale Elisabetei în expunerea argumentării scrierilor sale unde versul capătă viață prin imagini significative de figuri ce se integrează perfect în peisajele care exprimă libertatea. Pasărea, cireșii, culorile, aromele, armonizate cu trăirea și postura fermă a autoarei pentru a canaliza versul într-o direcție optimistă și aproape de perfecțiune, fac din Ego-metrie un simbol de vitalitate în drumul profesional al Elisabetei Boțan.

Pogreso, Yucatan, Mexico, 
28 mai 2016




El mundo Botaniano y la Ego-metría

En el proceso de creación de un poema cada verso tiene diversas fuentes de interferencia que son manipuladas por su creadora y que ponen a manifiesto la semblanza y, en algunos casos, la constancia de vida de la misma.

En el mundo poético de Elisabeta Boțan, su naturaleza creadora ofrece al Lector una gama de colores, aromas, intenciones, vivencias y expectativas que ofrecen sus principios filosóficos al contacto con la naturaleza y los comparativos metafóricos que acercan al Lector a los caminos de campo y paisajes abiertos que aún en el espacio estrecho de un verso y su ritmo dota al mismo de una amplitud solo comparado con el escampado de la vida al contacto con la naturaleza y sus beneficios.

La literatura contemporánea escrita por mujeres posee una espontánea rebeldía que coloca al género en una igualdad de circunstancias debido a su fuerza y poder de revelación. En este caso, las imágenes construidas desde una perspectiva sólida en la argumentación del tema, que en su mayoría están esquematizadas en estrofas breves de un concentrado nítido y duradero. Con el suficiente desenvolvimiento, ya sea vivencial o de remembranza, lo que aporta al tópico una creación individual y particular, signos importantes de una escritura propia y original.

Las diferentes facetas de Escritora, Poeta y Traductora que se exponen al momento de la concepción en la literatura Botaniana, hacen de este concentrado un líquido degustable, digerible y perdurable.

Es de exponerse las claras intenciones de Elisabeta en la exposición y argumentación de sus textos donde el verso cobra vida con las imágenes significativas de figuras que embalsaman perfectamente en los paisajes con indicios de libertad. El ave, los cerezos, los colores, los aromas, aunados con la vivencia y la postura firme del autor para encauzar al verso hacia un sentido optimista y cercano a la perfección, hacen de la Ego-metría un símbolo de vitalidad en el camino profesional de Elisabeta Boțan.
Progreso,  Yucatán, México.
28 de mayo de 2016


domingo, 15 de mayo de 2016

Presentación de libro: ”Egometría - Egometrie" de Elisabeta Boțan, Facultad de Filosofía y Letras, UAH

Cartel realizado por Balascau Sorin

--Mi nuevo poemario bilingüe (rumano-español) Egometría, Editorial Limes, 2016, Colección ARCA. Portada realizada por la  diseñadora gráfica Oana Stepan.
Prólogo firmado por el escritor Daniel Montoly.
--Noul meu volum de poezii bilingv (română-spaniolă) Egometrie, Editura Limes, 2016, Colecția ARCA.
Coperta realizată de graficiana Oana Stepan.

Prologul semnat de scriitorul Daniel Montoly.

martes, 10 de mayo de 2016

”Egometrie” - ”Egometría" de Elisabeta Boțan


-Mi nuevo poemario bilingüe (rumano-español) Egometría, Editorial Limes, 2016, con un prólogo firmado por el escritor Daniel Montoly.
-Noul meu volum de poezii bilingv (română-spaniolă) Egometrie, Editura Limes, 2016, cu un prolog semnat de scriitorul Daniel Montoly.







Între retorica masculinității și poezia feminității, între nostalgia după un acasă idealizat intens și urgențele unui prezent ulcerat, între ispita unei călătorii cu totul imprevizibile în labirintul cuvintelor și fuga de primejdiosul joc  al mirajelor, între geometrie și egometrie, eul liric al Elisabetei Boțan își caută locul cu o pasiune ardentă, bine camuflată între pliurile poemelor sale.
Excelentă poetă și traducătoare, domnia sa contribuie în chip salutar și substanțial la fundamentarea unui dialog cultural autentic între cultura română și cea hispanică.
Mircea Petean


            Entre la retórica de la masculinidad y la poesía de la feminidad, entre la nostalgia de un hogar intensamente idealizado y las urgencias de un presente ulcerado, entre la tentación de un viaje del todo imprevisible por el laberinto de las palabras y la huida del peligroso juego de los espejismos, entre la geometría y la egometría, el yo lírico de Elisabeta Boțan busca su lugar con una ardiente pasión, bien camuflada entre los pliegues de sus poemas.

           Excelente poeta y traductora, su señoría contribuye de forma acertada y sustancial a la fundamentación de un auténtico diálogo cultural entre la cultura rumana y la cultura hispánica.