lunes, 29 de agosto de 2016

Farkhunda R.I.P. ”Je suis Farkhunda” de Elisabeta Boțan




Imagen recogida de la red






 SUIS FARKHUNDA


E atât de ușor să ajungi sub pământ
când te împing de pe roata de bâlci a ignoranței
chiar dacă drumul se face lung și întortocheat
sub loviturile ei cu bâte.

E atât de ușor să ajungi sub pământ
când lumina soarelui te unge cu funinginea istoriei.
E atât de ușor să ajungi a fi nimic
prin lungul tunel al durerii.
Nu e timp de strigat sau de plâns.
Te întorci pe calea furiei
la țărâna care ți-a împrumutat oasele.


E atât de ușor să ajungi sub pământ
când numele îți e răstignit
pentru un Alah ce se ascunde în spatele întrebărilor.

Din cartea bilingvă (română spaniolă) "Egometrie - EgometrÍA", Editura Limes, Colecția ARCA, 2016



JE SUIS FARKHUNDA



Es tan fácil llegar bajo tierra
cuando te empujan desde la noria de ignorancia
aunque el camino se hace largo y tortuoso 
bajo sus fuertes golpes a palos.


Es tan fácil llegar bajo tierra
cuando la luz del sol te unta con el hollín de la historia.
Es tan fácil llegar a ser nada
por el largo túnel del dolor.
No hay tiempo de gritar o llorar 
vuelves a la tierra que te prestó los huesos
por el camino de la furia.


Es tan fácil llegar bajo tierra
cuando tu nombre es crucificado
por un Allah que se oculta detrás de las preguntas.
(1.06.2015)
Del libro bilingüe (rumano-español)"Egometrie - Egometría", Editorial Limes, Colección ARCA, 2016






sábado, 20 de agosto de 2016

La revista cultural rumana Actualitatea Literară, Egometrie de Elisabeta Boțan


El artículo en español se puede leer en MUNDIARIO o La Biblioteca de Gregorovius










-- La revista cultural rumana ActualitateaLiterară número 61, año VII, julio, 2016, aloja en la página 6 una artículo sobre mi libro Egometría firmado por el crítico literario español Gregorio Muelas Bermúdez.
La revista se publica también en soporte de papel.








-- Revista culturală Actualitatea Literară, nr 61, anul VII, iunie, 2016, găzduiește în pagina 6 un articol despre cartea mea Egometrie, scsemnat de criticul literar spaniol Gregorio Muelas Bermúdez. Revista se publică și pe suport de hârtie.









sábado, 13 de agosto de 2016

Lanzamiento del libro Egometría de Elisabeta Boțan

lunes, 1 de agosto de 2016

”Elisabeta Botan, escritora y traductora, presenta su poemario Egometría” - ”Elisabeta Boțan, scriitoare și traducătoare, prezintă al doilea volum de poezie al său” por Gregorio Muelas

Doctorado en el Departamento de Historia Contemporánea de la Universidad de Valencia, escritor y crítico literario y cinematográfico. Escribe en MUNDIARIO.






-- ”Elisabeta Botan, escritora y traductora, presenta su poemario Egometría” por Gregorio Muelas

El artículo publicado en español enMUNDIARIO se puede leer pulsando aquí
en




Egometría/ Egometrie
Elisabeta Botan
Limes, 2016


Egometría/ Egometrie es el segundo poemario publicado por la escritora y traductora rumana Elisabeta Botan, una edición bilingüe rumano-español que demuestra la madurez expresiva alcanzada por la autora afincada en Alcalá de Henares, un trabajo integrado por setenta y cinco composiciones, en su mayoría breves.

Publicado por Limes Arca, el poemario se inicia con un prólogo de Daniel Montoly, que da cuenta de la vertiente existencial de la poesía de Elisabeta Botan, que se autodefine en la apertura del libro: “Yo soy aquella que arde en la hoguera de la palabra”. En efecto, la poeta sabe que la palabra es fuego que revivifica, de sus cenizas se erige el lenguaje.

En el poema inaugural que da título al libro, la autora define su geometría como “laberinto de cicatrices fosilizadas”. En la búsqueda de su ser se afanan estos poemas, de nuevo el verso libre es la forma elegida para expresar sus inquietudes y afirma que “la poesía es nuestro único territorio/ más allá de él no existimos” (“La quintaesencia del amor”).

Elisabeta Botan hace de la palabra principio y fin de su existencia, por ella describe el mundo como “Tierra de letras”, y en ella encuentra cobijo cuando el ser amado se encuentra ausente. Las palabras son la prolongación de su ser y del ser que ama.

La poesía de Elisabeta Botan no está exenta de romanticismo, pues a su marido dedica varios poemas (“Me duermo en tus brazos/ y me despierto en los versos del más bello de los poemas.”); y de ternura, como en “Poema para Bianca”:

Me abrazas, niña, con tu vuelo
del color de un brillante polvo,
y nos escapamos por el cielo
de tus dibujos
hasta los manantiales de la metáfora.

Pero también encontramos composiciones donde el desengaño y la pesadumbre se adueñan del verso en un discurso metapoético donde de nuevo la palabra, el poema y sus límites, establecen un marco ilusorio en forma de espejismo.

En el orden interno que organiza el poemario por secciones temáticas, destaca la que dedica a la memoria del padre, “Ocaso” e “Irremediable” tratan de exorcizar la pérdida a través de la palabra, pues ni siquiera los recuerdos “heridos y descoloridos de tiempo” le dejan volver a él.

Pero también hay lugar para la crítica social, así en “Szomna” denuncia el caso de una niña de etnia gitana que se suicidó porque su familia no la dejaba estudiar, y en “Je suis Fakhunda”, el asesinato en público de una joven afgana en Kabul.

La poesía es la materia sobre la que Elisabeta Botan vehicula todo el libro, versos, palabras, letras, con el deseo de evadirse de la retórica para hallar la esencia del poema, por eso su verso se adelgaza, así los poemas “La hija de Izmón”, “Azar” y “A mi buen amigo” adoptan la forma de cascada.


Siempre el poema es el punto de partida, y de llegada, donde unas veces se identifica con el alma y otras se vuelve anhelo que le impele a escribir un “mapa de palabras” para salvarse de la muerte, de la nada.





-- ”Elisabeta Boțan, scriitoare și traducătoare, prezintă al doilea volum de poezie al său” de Gregorio Muelas
Articolul publicat de Gregorio Muelas în limba spaniolă se poate citi în 
sau în





”Elisabeta Boțan, scriitoare și traducătoare, prezintă al doilea volum de poezie al său” de Gregorio Muelas

Egometrie este al doilea volum de poezii publicat de Elisabeta Boțan, o ediție bilingvă română-spaniolă care demostrează maturitatea expresivă la care a ajuns autoarea ce trăiește în Alcalá de Henares, o lucrare ce cuprinde șaptezeci și cinci de scrieri, majoritatea fiind scurte.

Publicat de Editura Limes, Colecția ARCA, volumul începe cu un prolog scris de Daniel Montoly, care expune versantul existențial al poeziei scrise de Elisabeta Boțan, ce se autodefinește în deschiderea cărții: ”Eu sunt cea care arde pe rugul cuvântului”. În efect, poeta știe că, cuvântul este un foc ce renaște, din cenușile sale se înalță limbajul.

În poemul inaugural ce dă titlu cărții, autoarea își definește geometria ca ”labirint de cicatrici fosilizate”. Aceste poeme sunt scrise în căutarea ființei sale, versul liber este ales din nou pentru a-și exprima frământările și afirmă că :”poezia e singurul nostru teritoriu/dincolo de el nu existăm” (”Chintesența iubirii”).

Elisabeta Boțan face din cuvânt începutul și sfârșitul existenței sale, prin el descrie lumea ca ” Tărâm de litere”, în el își găsește adăpost când îi lipsește ființa iubită. Cuvintele sunt prelungirea ființei sale și a ființei pe care o iubește.

Poeziei Elisabetei Boțan nu-i lipsește nici romantismul, și îi dedică soțului său mai multe poeme (”Adorm în brațele tale /și mă trezesc în cel mai frumos poem”); și nici duioșia, ca în ”Poem pentru Bianca”:

”Mă cuprinzi, copilă, în zborul tău
de culoarea prafului strălucitor,
și ne pierdem pe cerul
din desenele tale
până la izvoarele metaforei”.

Însă întâlnim, de asemenea, compoziții unde înșelăciunea și tristețea se fac stăpânii versului într-un discurs metapoetic unde cuvântul, din nou, poemul și limitele sale, stabilesc un tablou iluzoriu  în formă de miraj.

În ordinea internă ce formează volumul de poezii pe secțiuni tematice, iese în evidență poemul pe care îl dedică memoriei tatălui său ”Apus” și ”Iremediabil” care încearcă să exorcizeze pierderea prin intermediul cuvântului, pentru că nici măcar amintirile ”rănite și decolorate de timp” nu o mai lasă să se întoarcă la el.

Dar își găsește loc și critica socială, așa ca în ”Szomna” unde denunță cazul unei fetițe de etnie romă care s-a sinucis pentru că familia sa nu a lăsat-o să studieze, și în ”Je suis Farkhunda”, asasinatul public în Kabul al unei tinere afgane.

Poezia este materia pe care Elisabeta Boțan vehiculează întreaga carte, versuri, cuvinte, litere, cu dorința de a evada din retorică pentru a ajunge la esența poemului, și, de aceea, versul său se subțiază, astfel că poemele ”Fiica lui Idmon”, ”Hazard” și ”Bunului meu prieten”adoptă o formă de cascadă.

Poemul este punctul de pornire și de sosire, unde uneori se identifică cu sufletul, iar alteori, se transformă în năzuința care o împinge să scrie ”hartă de cuvinte” pentru a se salva de la moarte, de la neant.