miércoles, 20 de septiembre de 2017

Presentación A.E.C.R.P - Prezentare A.E.C.R.P

-- El viernes pasado, 15 de septiembre de 2017, tuve el placer de ser la moderadora del primer acto público de la A.E.C.R.P en Talavera de la Reina cuyo presidente es Don Gheorghe Busuioc, artista plástico especializado en restauración. Los invitados pudieron admirar bajo la cálida luz de otoño la exposición de escultura, máscaras tradicionales rumanas, cuadros bordados a mano y otros trabajos típicos de la artesanía rumana realizados por artistas plásticos rumanos, miembros de la  A.E.C.R.P. El acto se ha celebrado en el jardín del Restaurante Volanta y contó, entre otros, con la presencia de su señoría Doina Boblea, Cónsul General de Rumanía en Ciudad Real.
Fotos: Bianca y Elisabeta Boțan.
-- Vinerea trecută, 15 septembrie, 2017, am avut plăcerea să fac prezentarea A.E.C.R.P în primul său eveniment public în Talavera de la Reina, al cărui președinte este domnul Gheorghe Busuioc, artist plastic specializat în restaurare. Invitații au putut admira în lumina blândă de toamnă expoziția de sculptură, măști tradiționale românești, goblenuri, ouă încondeiate și alte lucrări caracteristice artezaniei românești realizate de membri ai A.E.C.R.P. Evenimentul s-a desfășurat în grădina Restaurantului Volanta și s-a bucurat de prezența domniei sale Doina Boblea, Consul General al României în Ciudad Real.
Fotos: Bianca y Elisabeta Boțan.



--El discurso sostenido en la apertura de A.E.C.R.P. por su señoría Doina Boblea, Cónsul General de Rumanía en Ciudad Real
-- Discursul susținut la deschiderea A.E.C.R.P. de doamna Doina Boblea, Consul General al României în Ciudad Real





--Con el presidente A.E.C.R.P Don Gheorghe Busuioc
-- Cu președintele  A.E.C.R.P domnul Gheorghe Busuioc




-- Con su señoria Doina Boblea, Consul General de Rumanía en Ciudad Real.
-- Cu domnia sa Doina Boblea, Cónsul General al României în Ciudad Real



miércoles, 23 de agosto de 2017

"La revista SINTAGMAS LITERARIOS, número 4(27), julio de 2017" - "Revista SINTAGME LITERARE, numărul 4(27), iulie, 2017

-- La revista SINTAGMAS LITERARIOS, número 4(27), julio de 2017, pública en sus páginas algunas traducciones que hice a los escritores Jesús De Matías Batalla y Óscar Wong y una crónica sobre algunos de los eventos literarios donde participé este año acompañada por los críticos literarios  Gregorio Muelas Bermúdez y José Antonio Olmedo López-Amor que se celebraron en la Universidad de Alcalá y la Embajada de Rumanía en el Reino de Españ y la jornada cultural hispano-rumana organizada por la Prof. Dr. Iuliana Botezan en la Universidad Complutense de Madrid.
-- Revista SINTAGME LITERARE, numărul 4(27), iulie, 2017, publică în paginile sale câteva  traduceri pe care le-am făcut scriitorilor Jesús De Matías Batalla și Óscar Wong și o cronică despre unele evenimente culturale la care am participat în acest an alături de criticii literari  Gregorio Muelas Bermúdez și José Antonio Olmedo López-Amor care s-au desfășurat la Universitatea din Alcalá și la Ambasada României din Regatul Spaniei în luna aprilie a. c. și la ziua culturală hispano-română organizată de Prof. Dr. Iuliana Botezan, în luna mai a.c.la Universitatea Complutense Madrid.













sábado, 29 de julio de 2017

”Almanahul SINTAGME LITERARE 2017” - ”El anuario SINTAGMAS LITERARIOS 2017”

- Almanahul SINTAGME LITERARE 2017 publică un grupaj de poeme și un altul de proză semanate de mine. De asemenea, mai publică traduceri pe care le-am făcut scriitorilor spanioli Gregorio Muelas Bermúdez, Heberto de Sysmo și Hazel Messiatz , scriitorului dominican Daniel Montoly, poetei columbience Sofía Rodríguez García și scriitorului César Curiel și o cronică despre cartea mea Egometrie semnată de criticul literar spaniol José Antonio Olmedo López-Amor.

- El anuario SINTAGMAS LITERARIOS 2017 pública una selección de poemas y otra de relatos breves de mi autoría. También publica algunas traducciones que hice a los escritores españoles Gregorio Muelas Bermúdez, Heberto de Sysmo Hazel Messiatz , al escritor dominicano Daniel Montoly, a la poeta colombiana Sofía Rodríguez García y al escritor César Curiel y una crónica sobre mi libro Egometría firmada por José Antonio Olmedo López-Amor.






”Almanahul SINTAGME LITERARE 2017” - ”El anuario SINTAGMAS LITERARIOS 2017”







martes, 13 de junio de 2017

”La revista rumana El Cafetín literario, nº 6/172, junio de 2017” - ”Revista Cafeneaua literară, nº 6/172, iunie, 2017"



-- La revista rumana El Cafetín literario, nº 6/172, junio de 2017, publica en la página 30 una nota de prensa que abarca algunos eventos culturales donde he participado en los meses de abril y mayo de este año, junto con otros colaboradores: Gregorio Muelas Bermúdez, José Antonio Olmedo López-Amor, Luminița Soporan,mi hija, Bianca, etc. 
La revista se publica en soporte de papel y digital.
-- Revista Cafeneaua literară, nº 6/172, iunie, 2017, publică un comunicat de presă despre câteva evenimente culturale la care am participat în lunile aprilie și mai a.c. alături de alți colaboratori: Gregorio Muelas Bermúdez, José Antonio Olmedo López-Amor, Luminița Soporan, fiica mea, Bianca, etc.







”La revista rumana Espacios culturales, nº52, marzo/ abril de 2017” - ” Revista Spații culturale, nº52, martie/ aprilie, 2017”

-- La revista rumana Espacios culturales, nº52, marzo/ abril de 2017 publica en la página 59 dos poemas de mi autoría.
-- Revista Spații culturale,  nº52, martie/ aprilie, 2017 publică la pagina 59 două poeme semnate de mine.









lunes, 5 de junio de 2017

”La revista rumana La Actualidad literaria, nº 71, año VIII, mayo, 2017...” - ” Revista Actualitatea literară nr. 71, anul VIII, mai 2017...”

--La revista rumana La Actualidad literaria, nº 71, año VIII, mayo, 2017, publica en la página 13 una nota de prensa sobre el evento que he organizado, "Horizontes Literarios", en la Universidad de Alcalá, Facultad de Filosofía y Letras, el viernes, 21 de abril de 2017 y sobre la presentación de mi libro Egometría que tuvo lugar el viernes 28 de abril de 2017, en la sede de la Embajada de Rumanía en el Reino de España. En los dos actos culturales me han acompañado los escritores y críticos literarios Gregorio Muelas Bermúdez y Heberto de Sysmo.
Para el primer evento hemos contado con la magnifica actuación musical a cargo de Lu​minita Soporan, Bianca Boțan y  Cristina Domínguez Méndez. Para la presentación de la revista Crátera se nos unió el escritor Ricardo Virtanen​.
La revista se publica en soporte de papel y digital.
-- Revista Actualitatea literară nr. 71, anul VIII, mai 2017, publică la pagina 13 un comunicat de presă despre evenimentul ”Orizonturi literare” pe care l-am organizat la Universitatea din Alcalá, Facultatea de Filozofie și Litere, vineri 21 aprilie a.c. și despre prezentarea cărții mele Egometrie care a avut loc la sediul Ambasadei României în Regatul Spaniei, în 28 aprilie a.c. La ambele evenimente m-au însoțit scriitorii și criticii literari  Gregorio Muelas Bermúdez y Heberto de Sysmo. 
La primul eveniment ne-am bucurat de magnifica o interpretare muzicală susținută de Luminița Soporan, Bianca Boțan și Cristina Domínguez Méndez. La prezentarea revistei Crátera ni s-a alăturat scriitorul Ricardo Virtanen.
Revista se publică pe suport de hârtie și digital.








viernes, 2 de junio de 2017

-- La revista cultural rumana "Vatra veche", nr. 4 (100), año IX, abril de 2017, publica en la página 71 algunos relatos breves de mi autoría. La revista se publica en soporte de papel y digital. -- Revista culturală românească "Vatra veche", nr. 4 (100), anul IX, aprilie, 2017, publică la pagina 71 un grupaj de proză scurtă semanată de mine. Revista se publică pe suport de hârtie și digital.


-- La revista cultural rumana "Vatra veche", nr. 4 (100), año IX, abril de 2017, publica en la página 71 algunos relatos breves de mi autoría.
La revista se publica en soporte de papel y digital.
-- Revista culturală românească "Vatra veche", nr. 4 (100), anul IX, aprilie, 2017, publică la pagina 71 un grupaj de proză scurtă semanată de mine.
Revista se publică pe suport de hârtie și digital.












miércoles, 31 de mayo de 2017

Spații cultutale ”nr. 52” din 2017 - ”Espacios culturales nr. 52 de 2017

-- La revista cultural rumana Espacios culturales, nº 52, de mayo/ junio, 2017 aloja en sus páginas (21 - 23) dos de mis relatos breves: "Me da por aullar"y "Mamá".
La revista se publica en soporte de papel y digital.
-- Revista culturlă românească Spații culturale, nº 52, din mai/ iunie 2017 găzduiește în paginile sale două narațiuni semnate de mine: ”Îmi vine să urlu” și ”Mama”. Revista se publică pe suport de hârtie și digital.




lunes, 8 de mayo de 2017

”La revista Actualidad literaria, nº 70” - ”Revista Actualitatea literară nr. 70”



-- La revista rumana La Actualidad literaria, nº 70, año VIII, abril, 2017, publica en la página 9 una selección de poemas de mi autoría.
-- Revista Actualitatea literară nr. 70, anul VIII, aprilie 2017, publică la pagina 9 o selecție de poeme semnate de mine.


domingo, 7 de mayo de 2017

Bianca (10) por Elisabeta Boțan





Bianca (10)


Copila mea,
din privirea ta răsare
un nou început de lume
fără păcat originar.







Bianca (10)


Mi niña,
desde tu mirada asoma
un nuevo principio del mundo
sin pecado original.


jueves, 6 de abril de 2017

La revista LITERADURA nr. 4 abril 2017

--La revista LITERADURA nr. 4 abril 2017 publica una selección de poemas de mi autoría en la página 26.
-- Revista LITERADURA nr. 4 aprilie 2017 publică o selecție de poeme semnate de mine la pagina 26.








martes, 4 de abril de 2017

Próximo evento: HORIZONTES LITERARIOS



Gracias, Periódico El Rumano, por difundir.






Cartel realizado por  Balascau Sorin



INVITACIÓN
Horizontes Literarios


Elisabeta Boțan, escritora rumana y traductora, se complace en invitarles al evento cultural HORIZONTES LITERARIOS.
El acto tendrá lugar el viernes, 21 de abril de 2017, a las 18:00 horas en la Sala de Juntas de la Facultad de Filosofía y Letras, Universidad de Alcalá, calle Colegios, Nº2, Alcalá de Henares, 28801, Madrid.


PROGRAMA:

Presentación del libro de haikus “La soledad encendida “de Gregorio Muelas Bermúdez y Heberto de Sysmo, Editorial Ultramarina Cartonera, a cargo de Elisabeta Boțan.

Presentación  de la Revista de Crítica y Poesía Contemporánea, Crátera, a cargo de los escritores Gregorio Muelas Bermúdez y Heberto de Sysmo, dos de sus fundadores.

Charla sobre la traducción: ¿arte, mediación o profesionalización?, a cargo de Elisabeta Boțan.

Micro abierto para los escritores que han publicado en el primer número de la revista Crátera.

Recital de guitarra clásica a cargo de Bianca Boțan, Para Elisa, compositor Ludwig van Bethowen y Cristina Domínguez Méndez: Lágrima, compositor Francisco Tarrega; Evocación, compositor Manuel R. Salas; Danza del Altiplano, compositor Leo Brouwer.

La soprano rumana Luminița Soporan interpretará: Panis Angelicus, compositor César Franc y Réquiem de Gabriel Fauré.

Entrada gratis hasta completar aforo.









miércoles, 29 de marzo de 2017

”Scrisoare deschisă” - ”Carta abierta” de Elisabeta Boțan

Foto tomada de la red



Scrisoare deschisă

... unui ”prieten”

Cuvintele tale zac sub privirea plină de uimire a timpului.
Zadarnic încerc să descifrez ultima scrisoare pe care mi-ai trimis-o.
Mă trezesc din naivitatea-mi atât de copilărească , cam târziu, îmi dau seama că tu mereu ai folosit un alt alfabet.
De aceea cuvintele tale sunt pătrunse de limbajul vâscos al lingușelii.


Carta abierta

... a un ”amigo”

Tus palabras yacen bajo la mirada llena de asombro del tiempo.
En vano intento descifrar la última carta que me enviaste.
Algo tarde, despierto de esa ingenuidad mía tan infantil, y caigo en la cuenta de que tú desde siempre usabas otro alfabeto. 
Por eso tus palabras están empapadas del lenguaje pegajoso de la lisonja.


viernes, 24 de marzo de 2017

La Inopia - Programa de radio Radiópolis 88.0 FM - Entrevista por teléfono


Entrevista por teléfono en La Inopia - Programa de radio Radiópolis 88.0 FM. El programa 127.


-- Anoche tuve el placer de estar invitada en el programa 127 de La Inopia con Carmen Romero Lorenzo. Agradecimientos Lola Almeida, Elena Marqués y Samuel. El programa se puede escuchar en el siguiente enlace:
-- Astă noapte am avut plăcerea să fiu invitată ăn emisiunea 127de La Inopia alături de Carmen Romero Lorenzo. Mulțumiri gazdelor mele: Lola Almeida, Elena Marqués y Samue..Emisiunea se poate asculta în următorul link:



El programa se puede escuchar en este enlace:

La Inopia - Programa de radio Radiópolis 88.0 FM



Elena Marqués Núñez, 
Lola Almeida,
Carmen Romero Lorenzo







domingo, 19 de marzo de 2017

”Litere și cuvinte” - ”Palabras y letras”de César Curiel







LITERE ȘI CUVINTE




CĂTUȘELE DE AUR SUNT MULT MAI GRELE DECÂT CELE DE FIER. -GHANDI





Poezia este arta universală, poeții ies, răsar, apar în orice colț al pământului și aduc cu ei versurilele lor cele mai înțelepte și fac să înflorească emoțiile în noi. România a dat mai mulți artiști care au ieșit în evidență în lumea literelor. Un exemplu grăitor a fost scriitorul Emol Cioran. A știut să câștige admirația cititorilor cu filozofia și cu felul său foarte personal de a privi viața. Frații noștii contemporani din această frumoasă țară din Europa au știut foarte bine cum să se facă cunoscuți publicului vorbitor de limba spaniolă, atât în Mexic, Statele Unite cât și în întreaga America Latină.

Elisabeta Boțan este o poetă și traducătoare, de origine română, ce locuiește de mai mulți ani în Spania. Marea sa pasiunea pentru literatură, dar mai ales pentru poezie, au transformat-o într-o piesă importantă care face să fie mai cunoscuți poeții limbii române dar și barți spanioli. Dar, ca toți poeții, ea însăși a publicat propria sa carte. Volumul său de poezii numit ”Ego-metrie” reprezintă o contribuție la literatura bună. Poemele sale traduse din română în spaniolă etalează un stil de poezie ferm, concret și, în același timp, plăcut. 

Acest volum de poezie este prin el însuși o legătură între cele două culturi care chiar dacă sunt diferite, au și asemănări. În ce fel? Ființa umană, indiferent care este țara sa de origine este conectată la ceva foarte comun: sentimentele, da, fie ei hispanici, fie anglo-saxoni, europeni, orientali, etc. Ne unesc sentimentele ca: iubirea, dezamăgirea, curajul, durerea, etc.
Și, atunci, cititorii ar putea gândi: Ce legătură are cartea de poezii a Elisabetei cu ceea ce afirm eu? Mare, pentru că tocmai cartea ”Ego-metrie” este o carte plină de sentimente: 


Oricât de mult încerc să ajung până la tine
alunec pe treptele sticloase 
din jurul piedestalului tău de zeitate imaginară.


Fiecare vers contribuie cu ceva, geometria dată prin cuvinte face ca metaforele să aibă o originalitate coerentă și fără a cădea în excentricitatea pe care mulți dintre poeți o folosesc la ora scrisului în prozopoee. 

Îmi place să cotrobăi prin poezia Elisabetei, versurile sale trezesc mare interes și astfel reușesc să o cunosc mai bine. Vă pare cunoscut acest fapt? Poeții obișnuiesc să-și pună emoțiile în versuri. și de aici se poate observa, că marii barzi ai istoriei ca Neruda, Baudelaire,  Sor Juana,  Pizarnil, Vallejo și mulți alții ne-au uimit cu scrierille lor. 


Poem pentru mama

Mi-ai pregătit făgașul unui drum 
care să-i semene celui pe care tu l-ai primit ca zestre,
brodat cu grijă, cu motive și culori tradiționale.
Dar m-ai legănat în lumina căutărilor 
și pasul meu a crescut atât de rebel 

că nu-l mai încăpeau zările.

Articolul poartă semnătura scriitorului Cesar Curiel și aparține ziarului, ce se publică atât pe suport de hârtie ecât și digital: 

LA PRENSA DE COLORADO





PALABRAS Y LETRAS

LOS GRILLETES DE ORO SON MUCHO PEOR QUE LOS DE HIERRO. -GANDHI


La poesía es un arte universal, los poetas salen, brotan, aparecen de cualquier rincón de la tierra para traer con ellos sus más sentidos versos y hacer que las emociones florezcan dentro de nosotros. El país de Rumanía ha dado varios artistas que han sobresalido en el mundo de las letras, un buen ejemplo de ello fue el escritor, Cioran. Con su
Elisabeta Botan.
filosofía y manera muy particular de ver la vida supo ganarse la admiración de los amantes de la lectura. Nuestros contemporáneos hermanos de ese
bello país europeo también han sabido darse muy bien a conocer entre el público hispanoparlante, tanto de México, Estados Unidos como de toda Latino América.

Elisabeta Botan es una poeta y traductora rumana que radica desde hace ya algunos años en España. Su gran pasión por la literatura y sobre todo, por la poesía la ha convertido en una pieza clave para dar a conocer a poetas de la lengua rumana como a bardos del idioma español. Pero, como todo poeta, ella misma también ha editado su propio libro. El poemario llamado “Ego-metría” es una aportación a la buena literatura. Sus poemas, traducidos del rumano al español nos muestran un estilo de poesía firme, concreta y dulce a la vez.
El poemario en sí es una forma de conexión entre dos culturas completamente distintas pero muy parecidas entre sí. ¿Cómo es eso? El ser humano, no importando cual sea su país de origen está conectado por algo muy común. Los sentimientos, sí, tanto hispanos, como anglosajones, europeos, orientales, etc., nos unen sentimientos como: el amor, la decepción, el coraje, el dolor, etc.
Y, entonces usted podrá pensar. ¿Qué relación hay entre el poemario de Elisabeta con lo que yo digo? Mucha, porque precisamente el poemario “Ego-metría” es un libro lleno de sentimientos.


Por mucho que intento llegar a ti
me resbalo por los escalones de vidrio
que rodean
Tu pedestal de deidad imaginaria.


Cada verso aporta algo, la geometría dada en las palabras hacen que las metáforas tengan una originalidad coherente y sin caer en los excentricismos de los que muchos poetas suelen usar a la hora de utilizar las prosopopeyas.
Me gusta escudriñar la poesía de Elisabeta, sus letras son de gran interés porque de esa manera la conozco mejor. ¿Le suena esto familiar? Los poetas suelen escribir sus emociones en versos, de ahí que, grandes bardos de la historia como Neruda, Baudelaire, Sor Juana, Pizarnik, Vallejo y muchos otros nos impactaran con sus obras. Su vida está allí, en trozos de papel, listos para ser leídos.



Poema para mi madre


Me preparaste el cauce de un camino
que se pareciera al que tú recibiste
por dote,
bordado con cuidado, con motivos
y colores tradicionales.
Pero me acunaste en la luz de las búsquedas
y mi paso creció tan rebelde
que ya no cabía en los horizontes.



Este artículo es firmado por César Curiel y pertenece al periódico que se publica en soporte digital y de papel:

LA PRENSA DE COLORADO











”Disccordanță” - ”Discordancia”de Elisabeta Boțan






DISCORDANȚĂ

Oricât de mult încerc să ajung până la tine
alunec pe treptele sticloase 
din jurul piedestalului tău de zeitate imaginară.

Poem din cartea bilingvă (română-spaniolă) ”Egometrie-Egometría”, Editura Limes, Colecția ARCA, 2016


DISCORDANCIA 

Por mucho que intento llegar hasta ti
me resbalo por los escalones vítreos
que rodean tu pedestal de deidad imaginaria.
(18. 07. 2015)
Poema del libro bilingüe (rumano-español)  ”Egometrie-Egometría”, Editorial Limes, Colección ARCA, 2016

viernes, 10 de marzo de 2017

CAFENEAUA LITERARĂ, numărul 3/169, imartie, 2017




--La revista cultural rumana CAFENEAUA LITERARĂ número 3/169, marzo de 2017, Año XIV, revista mensual miembro ARPE y APLER, aloja en sus páginas  un relato breve de mi autoría (29).
La revista se publica también en soporte de papel.
Elisabeta Boțan corresponsal desde España.
-- Revista culturală CAFENEAUA LITERARĂ, revistă lunară membră ARPE și APLER, numărul 3/169, imartie, 2017, anul XIII, găzduiește în paginile sale o narațiune semnată de mine (29).
Revista se publică de asemenea și pe suport de hârtie.
Elisabeta Boțan corespondent din Spania. 


















Foto cogida de la red



MAMÁ

   
     Marta miraba por le ventana del avión sin ver las formas juguetonas de las nubes. De pequeña soñaba con jugar con ellas.
    Abrazaba una cajita de cartón, con la ilusión de un niño, mientras que ante sus ojos abiertos pasaba un desfile de recuerdos de su infancia, que tenían en primer plano a su madre. Nunca la recordaba sonriendo. Tenía las comisuras de sus labios encorvadas hacia abajo, y pareciera que llevaba siempre un nudo pesado en la garganta. Su gran belleza se escondía bajo la mirada resignada de sus ojos verdes, que casi no se distinguían de los parpados caídos. Su cabello rubio siempre llevaba el mismo peinado, un moño discretamente recogido, bajo un pañuelo de florecillas. Trabajaba sin cesar, sin pensar en nada. Nunca le había contado ningún cuento, nunca le había oído cantar.
    Recordaba cómo siempre la llevaba en brazos a todas partes, hasta que nació su hermana Verónica, cuando ella tenía tres años. Desde entonces Marta tenía que cuidar a su hermana recién nacida, y más tarde a María, su otra hermana, la menor de la familia, ya que sus dos hermanas mayores iban a trabajar al campo con su padre. Cuando Marta tenía ocho años, su madre empezó a trabajar en una fábrica de ladrillos, a cinco kilómetros de distancia de casa, así que ella, además de estar al cuidado de las más pequeñas, tenía que encargarse, además, de hacer las tareas de la casa.
     Su madre le decía con voz cansada:
    -Marta, debes hacer eso, debes hacer lo otro.
     Siempre “debes”.
    Cuando Marta cumplió dieciséis años, aparte de haber heredado la belleza de su madre, el mismo cabello del color del trigo maduro, sus ojos verdes, pero con un sesgo rebelde, ya era una buena ama de casa. Entonces su madre dijo:
         -Marta, debes pensar en casarte.
    Marta estaba acostumbrada a la forma de hablar de su madre, pero esta vez le pareció como si le hubiera caído un relámpago en la cabeza. Contestó con todas sus fuerzas, aunque sabía que era en vano resistirse. Su voz acabó en una plegaria:
       -No, Dios, no quiero casarme… Madre, yo quiero estudiar…
    -Tendrás que hacerlo, Marta. Todas las mujeres se casan. No quiero que la gente del pueblo se burle de ninguna hija mía. Tú hermana Verónica  ya está hablando con un chico, no puede casarse antes que tú.
    Y le dio la espalda para seguir con su trabajo.
   Marta, estaba desesperada. Ella no quería casarse, ni tener hijos. No quería tener la vida de su madre, aguantar las borracheras y los engaños de un marido inmaduro y sobre todo no quería tener ese nudo en la garganta que llevaban todas las mujeres del pueblo.
    Marta quería estudiar, quería viajar, quería ser libre.
    La salvación llego tres meses más tarde, a través de su tía Magdalena, la hermana de su padre, pues al nacer su segundo hijo muerto, decidió adoptar a Marta. La tía Magdalena vivía en Bucarest y Marta era la sobrina preferida, ya que era la única a la que le gustaba estudiar.
   Al mudarse a la gran ciudad, Marta, empezó a distanciarse de su familia, pues en ella siempre se había sentido incomprendida. Con el apoyo de sus tíos, pudo cumplir sus sueños y proseguir su vida, sin mirar atrás, ni pensar en su madre. Pero, hoy sus recuerdos han vuelto a la memoria. Le habría gustado poder intercambiar unas pocas palabras sinceras con ella, antes de que se fuera al cielo.
    Ante sus ojos se detuvo la imagen de su madre en el ataúd, en que parecía haber encontrado, por fin, la paz. El nudo de la garganta ya no se le advertía, había desaparecido, aunque su  rígido rostro parecía guardar todavía un semblante de sufrimiento.
    Tras el entierro, su hermana menor le entregó la caja que su madre había guardado en la mesilla de noche desde su adopción.
   Al abrir la caja, Marta, vio su diario, en donde empezó a escribir desde los ocho años. Lo abrió y se encontró con la foto de su mejor amiga de la infancia, Laura. Le dio la vuelta y leyó: “Los amigos son la familia que tú escoges. Te quiero, hermanita.” Luego miró el cuaderno de poesía, en cuya portada había escrito “Verso a verso”. Lo abrió y leyó el primer poema: “Mamá”.

 Accesit en el I CERTAMEN DE "mICRORRELATOS, "Verso a Verso", Julio 2013






MAMA 

  
     Marta privea pe fereastra avionului, însă fără a vedea formele jucăușe ale norilor. Când era mică visa să se joace cu ei.
     Ținea strâns în brațe o cutie de carton, cu iluzia unui copil, în timp ce prin fața ochilor săi trecea o înșiruire de amintiri din copilărie, care o aveau în prim-plan pe mama sa. Nu și-o amintea niciodată zâmbind. Buzele sale aveau colțurile încovoiate în jos, și părea că mereu avea un nod greu în gât.
      Frumusețea deosebită îi era ascunsă de privirea resemnată a ochilor verzi, care aproape că nu se vedeau de sub pleoapele căzute. Păru-i blond era pieptănat mereu în același fel,  adunat într-un coc discret, sub o năframă cu floricele. Muncea fără încetare, fără a se gândi la nimic. Niciodată nu-i spusese o poveste, niciodată nu o auzise cântând.
     Își amintea cum o purta mereu în brațe, peste tot, până când s-a născut sora ei, Veronica, pe când ea avea trei ani. Încă de pe atunci Marta trebuia să aibă grijă de sora ei nou-născută, și mai târziu de cealaltă soră, mezina familiei. Celelate două surori mai mari mergeau să lucreze la câmp cu tatăl lor. Când Marta a împlinit opt ani, mama ei s-a angajat la o fabrică de cărămizi, la opt kilometri distanță de casă. Așa că ea, aparte de a avea grijă de surorile ei mai mici, trebuia să mai facă și treburile casei.
     Mama ei îi spunea mereu cu o voce obosită:
     -Marta trebuie să faci asta,  trebuie să faci aia.
Mereu ”trebuie”.
     Când Marta împlinise șaisprezece ani era deja o bună gospodină. Moștenise toată frumusețea mamei, acealași păr de culoarea grâului copt, aceeași ochi verzi, însă cu o privire rebelă.
Atunci mama sa i-a zis:
     -Marta, trebuie să te gândești la măritiș.
     Deși, era obișnuită cu felul de a vorbi al mamei sale, de această dată i s-a părut că o fulgerase în cap. Își adună toate puterile pentru a se împotrivi, deși știa că era în van. Vocea i-a răsunat ca o rugăciune.: 
     -Nu, Dumnezeule, eu nu vreau să mă mărit... Mamă, eu vreau să studiez...
    -Va trebui să o faci, Marta. Toate femeile se mărită. Nu vreau ca satul să râdă de niciuna din fetele mele. Sora ta, Veronica, vorbește deja cu un fecior. Nu se cuvine să se mărite înaintea ta.
    Apoi îi întoarse spatele, continuându-și treburile.
Marta era disperată. Ea nu voia să se mărite, nu voia să aibă copii. Nu voia să aibă aceeași viață ca mama ei, să suporte bețiile și infidelitatea unui bărbat imatur, dar mai ales nu voia să poarte acel nod greu în gât pe care îl aveau toate femeile din sat.
     Marta voia să studieze, voia să călătorească, voia să fie liberă.
     Trei luni mai târziu, și-a găsit salvarea ce venise din partea mătușii Magdalena, sora tatălui său, care, după ce născuse al doilea copil mort, hotărî să o adopte pe Marta. Mătușa Magdalena, locuia în București, iar Marta era nepoata ei preferată, deoarece era singura căreia îi plăcea să studieze.
    După mutarea în marele oraș, Marta începu să se distanțeze de familia sa de origine, cu atât mai mult cu cât acolo mereu s-a simțit neînțeleasă. Cu ajutorul unchilor săi, a putut să-și împlinească visele și să-și continue viața fără a mai privi în urmă, fără a se mai gândi la mama sa.
    În fața ochilor săi a rămas, nemișcată, imaginea mamei sale în sicriu, unde în sfârșit părea să-și fi găsit liniștea. Nodul acela greu din gât părea să fi dispărut, însă chipul său rigid încă mai păstra o urmă de suferință.
    După înmormântare, cea mai mică dintre surorile sale i-a dat o cutie, pe care mama sa o păstrase după adopție, într-un sertar al noptierei sale.
    Când a deschis cutia, Marta și-a văzut jurnalul, cel pe care îl începuse pe când avea opt ani. Îl deschise și văzu fotografia celei mai bune prietene din copilărie, Laura. O întoarse și citi: ”Prietenii sunt familia pe care ți-o alegi. Te iubesc, surioară.” Apoi văzu caietul său de poezii, pe care scria: ”Vers cu vers”. L-a deschis și a citit primul poem pe care îl scrisese în copilărie: ”MAMA”.
Premiul special al juriului la I Certamen  mICRORRELATOS ”Verso a Verso”, 1 iulie 2013.