”Pe cărarea literelor... ” - ”Por el sendero de las letras…” por Antonio Castillo Gómez, traducción al rumano por Elisabeta Boțan

<<Pe cărarea literelor... >>
Egometrie-Egometría, de Elisabeta Boțan
Antonio Castillo  Gómez
Universitatea din Alcalá









Înainte de a citi acest scurt text pe care l-am pregătit pentru această ocazie, doresc să aduc mulțumiri, pentru prezența sa, domnului Ilie Bănică, Ministru Consilier, Prim-colaborator al Ambasadorului român în Regatul Spaniei, și doamnei Ioana Ofileanu, coordonatoare de proiecte la Institutul Cultural Român din Madrid, evidențiind astfel legăturile care există între România și Spania.





În această după-amiază a unei primăveri ce întârzia să sosească, Facultatea de Filozofie și Litere de la Universitatea din Alcalá celebrează una dintre funcțiile pe care trebuie să le aibă o instituție ca aceasta: să reprezinte o punte între Academie și societatea căruia îi aparținem; în cazul nostru, mai ales, aceste legături trebuie să fie foarte strânse cu orașul în care ne aflăm, între populația căruia, după cum știți, sunt foarte multe persoane de origine română.








Aceasta nu este prima activitate care înfrățește popoarele noastre între aceste ziduri. Însăși Elisabeta Boțan a participat la alte evenimente, care fac referire la poezia sa și la munca sa de traducătoare. De altfel în această Facultate avem un Grup de Studiu Român ce organizează periodic evenimente, astfel că cultura română este prezentă în activitățile acestei instituții.








Însă, în această situație protagonismul, îi aparține Elisabetei Boțan și alături de ea poezia, unicul nostru teritoriu, așa cum spune într-unul din versurile sale; acest teritoriu unde dincolo de care nu mai încape existență. Există oare o definiție mai exactă a ceea ce este poezia? Poate că da, cea pe care poeta noastră ne-o oferă într-un alt poem inclus în Egometrie-Egometriá:



Artă poetică

Poezia cântă înăuntrul ființei mele
când sosești pe cărarea literelor
și descoperi că vorbele mele
au fost  dintotdeauna ale tale, și atât de ale tale,
încât mă surprinde faptul că le-am scris eu.

Poezia cântă înăuntrul ființei mele
atunci când îți ascult glasul
și descopăr că vorbele tale
au fost dintotdeauna ale mele, și atât de ale mele,
încât mă surprinde faptul că le rostești tu.


Făcând onoare acestor voci ce cântă în ființa sa, poezia Elisabetei Boțan se adâncește în abisurile sufletului său, acesta este un exercițiu de căutare în ea dar și în cei care o înconjoară sau în  subiectele care o preocupă. Le înfruntă pe toate dezgolind cuvintele pentru ca ele să fie cele care ne apropie de cei cărora ea le scrie, persoanelor iubite, furtunilor vieții sau primăverilor acesteia. Viața sa, viața prin ea însăși, străbate volumul de poezii prin intermediul cuvintelor într-un dute-vino, în al cărui înțeles se oprește, conștientă, cum este, că limbajul este cel care ne creează pe fiecare dintre noi. Fără el am nu am fi capabili de a reprezenta lumea, de a empatiza cu ceilalți, de a denunța nedreptățile sau de a celebra pasiunile, în sfârșit, tot ceea ce reprezintă acest izvor din care bea Elisabeta.






Născută în Năsăud (România) și stabilită în Alcalá din anul 2002, a învățat limba spaniolă în mod autodidactic și astăzi o stăpânește cu aceeași dezinvoltură cu care stăpânește limba română, limba sa de origine. Scrie și traduce în amândouă limbile, fapt pentru a primit diferite premii pentru activitatea sa literară. Este autoarea mai multor volume de poezii și are numeroase colaborări cu reviste spaniole, românești sau de alte naționalități: uneori în calitate de poetă iar în altele de traducătoare, profesie care a făcut să fie cunoscut în România poetul salvadorian Andre Cruchaga sau în Spania pe poeta româncă Elisabeta L, pe care a tradus-o chiar în acest an, 2016, când vede lumina tiparului volumul său de poezii Egometrie- Egometría.







Nu aș vrea să mă mai lungesc deoarece la această masă mă însoțesc persoane care pot spune mai multe decât mine, și cărora le dau cuvântul în această ordine: Lumi Bravo Herranz, scriitoare și profesoară, și Diego Muñoz Carrobles, doctor în Filologie Romanică, traducător și profesor la Universitatea Națională de Educație la Distanță.
După ei vor interveni, desigur, Elisabeta Votan și fiica sa Bianca.








Pentru a vedea mai multe fotografii de le eveniment dă clic aici.




«Por el sendero de las letras…»
Egometrie / Egometría, de Elisabeta Boţan

Antonio Castillo Gómez
Universidad de Alcalá

Antes de dar lectura al breve texto que he escrito para esta ocasión, quiero dar las gracias a don Ilie Bănică, Ministro Consejero Primer Colaborador del Embajador Rumano en el Reino de España, y a doña Ioana Ofileanu, coordinadora de proyectos del Instituto Cultural Rumano de Madrid, por acompañarnos, poniendo así de manifiesto los vínculos culturales que existen entre Rumanía y España.







En esta tarde de una primavera que se resistía a llegar, la Facultad de Filosofía y Letras de la Universidad de Alcalá festeja una de las funciones que ha de tener una institución como esta: servir de puente entre la Academia y la sociedad a la que pertenecemos; en  nuestro caso, además, esos vínculos deben ser especialmente estrechos con la ciudad donde estamos, entre cuya población, como saben, son muchas las personas de origen rumano.






No es esta la primera actividad que hermana nuestros pueblos bajo estos muros. La misma Elisabeta Boţan ya ha participado en otros actos, referidos a su poesía o a su labor de traductora. Asimismo en esta Facultad tenemos un Grupo de Estudios Rumanos que organiza actividades periódicamente, de manera que la cultura rumana está presente en el quehacer de esta institución.





En esta ocasión el protagonismo, sin embargo, le corresponde a Elisabeta Boţan y con ella a la poesía, "nuestro único territorio", como dice en alguno de sus versos; ese territorio más allá del cual no cabe la existencia. ¿Cabe, acaso, una definición más precisa de lo que es la poesía? Tal vez sí, la que nuestra poeta nos ofrece en otro de los poemas que integran Egometrie-Egometría:



Arte poética

La poesía canta dentro de mi ser
cuando tú llegas por el sendero de las letras
y descubres que mis palabras
desde siempre han sido tuyas, y tan tuyas,
que me sorprende el hecho de haberlas escrito yo.

La poesía canta dentro de mi ser
cuando escucho la voz
y descubro que tus palabras
desde siempre han sido mías, y tan mías,
que me sorprende el hecho de que las manifiestes tú.





Haciendo honor a esas voces que cantan dentro de su ser, la poesía de Elisabeta Boțan se adentra en los abismos del alma. Es un ejercicio de búsqueda dentro de ella pero también dentro de quienes la rodean o de los asuntos que la inquietan. A todo se enfrenta desnudando las palabras para que sean estas las que no acerquen al mundo de quien las escribe, a sus seres queridos, a las tormentas de la vida o a las primaveras de esta. Su vida, la vida en sí misma, recorre cada una de las etapas del poemario a través de palabras sobre las que va y viene, y en cuyo significado se detiene, consciente, como lo es, de que el lenguaje nos hace a cado uno de nosotros. Sin él seriamos incapaces de representar el mundo, de empatizar con los otros, de denunciar las injusticias o de celebrar las pasiones, en fin, de todo aquello que constituye el manantial donde bebe Elisabeta.






Nacida en Năsăud (Rumanía) y afincada en Alcalá desde el año 2002, aprendió la lengua española de manera autodidacta y hoy la maneja con la misma desenvoltura que su rumano de origen. Escribe y traduce en ambas lenguas,  y por ello ha recibido diferentes premios a su actividad literaria. Es autora de varios poemarios y numerosas colaboraciones en revistas españolas, rumanas y de otras nacionalidades: unas veces en calidad de poeta y otras de traductora, oficio que le ha servido para que en Rumanía se conozca al poeta salvadoreño André Cruchaga o en España a la poeta rumana Elisabeta Luşcan, a la que ha traducido en este mismo 2016 que ve la luz su poemario Egometrie-Egometría.







No quisiera extenderme más pues en la mesa me acompañan personas que tienen más que decir que yo, a quienes doy la palabra por este orden: Lumi Bravo Herranz, escritora y profesora de Secundaria, y Diego Muñoz Carrobles, doctor en Filología Románica, traductor y profesor de la Universidad Nacional de Educación a Distancia. Tras ellos intervendrá, por supuesto, Elisabeta Boţan y su hija Bianca.











Para ver más fotos del evento haz clic aquí.



Comentarios

Entradas populares