Comentariu despre cartea ”EGOmetría/EGOmetrie” - Comentario sobre el libro ”EGOmetría/EGOmetrie”de André Cruchaga

Nașterea unei cărți este întotdeauna destinul unui eveniment important în viața celui care o publică, independent de parcursul pe care l-ar avea autorul. Elisabeta Boțan nu este începătoare în îndeletnicirile scrisului și al traducerii. Astăzi a sosit, de pe acest tărâm paradigmatic, Alcalá de Henares, cea mai recentă publicație a sa:”EGOmetría/EGOmetrie”, Editura Limes, 2016. Titlul să este relevant pe cât volumul de poezie răspunde din punctul de vedere al psihologiei și această identitate univocă cu eul său. Poeta reafirmă propria sa personalitate prin scriere. Acest ”ego” subiacent în fiecare poem ne ajută să înțelegem conjuctura realității interioare al subiectului (autoarea). În plus ne dă determinarea echilibrului prin intermediul complementului titlului.

În prolog, bunul meu prieten și remarcabil poet, Daniel Montoly, afirmă că poeta și traducătoarea Elisabeta Boțan, ”este o poetă subtilă, cunoscătoare în profunzime a limbajului poetic”; în altă parte adaugă despre carte: ”este o lucrare eterogenă, unică și de policromii poetice”.

Eu zic despre această carte a Elisabetei că este un volum de poezii de căutări, de căi tumultuase, însă mirajele și orizonturile îi permit să-și înalțe zborul. În a sa ”quintesență a iubirii” unicul teritoriu posibil este poezia, intensele revelații de contemplare a cuvântului care transcende prin capacitatea sa de a surprinde. Mă întreb ce ar gândi un cititor comun despre acest” ne cufundăm în lumina nisipului”. Nu știu. Totuși poeta materializează această infinitate până la limita conștiinței, cât de intempororal ni se pare timpul.

Mulțumesc, prietenă și poetă Elisabeta că ai făcut să ajungă pînă în acest minuscul teritoriu vocea ta, lumina ta și menirea ta.

 André Cruchaga

 André Cruchaga

El nacimiento de un libro siempre es una suerte de acontecimiento importante en la vida de quien lo publica, independientemente del recorrido que el autor tenga. Elisabeta Boțan, no es nueva en estos menesteres de la escritura y la traducción. Hoy ha llegado, desde esa tierra paradigmática, Alcalá de Henares, su más reciente publicación: “EGOmetría/EGOmetrie”, Limes, 2016. Su título es revelador por cuanto el poemario responde desde la psicología a esa identidad unívoca con su yo. La poeta reafirma a través de su escritura su propia identidad. Ese “ego” subyacente en cada poema nos ayuda a entender la conjunción de la realidad exterior con la realidad interior del sujeto (autora). Además nos da la pauta del equilibrio a través del complemento del título.

En el prólogo, mi buen amigo y notable poeta Daniel Montoly, afirma que la poeta y traductora Botan, “es una poeta sutil, profunda conocedora del lenguaje poético”; en otra parte agrega que el libro: “es una obra heterogénea, singular y de policromías poéticas.” 

Yo digo que el poemario de Elisabeta es un poemario de búsquedas, de caminos tumultuosos, pero que los espejos o el horizonte le permiten alzar el vuelo. “En su quintaesencia del amor”, el único territorio posible es la poesía, las intensas revelaciones de la contemplación la palabra que trasciende por su capacidad de asombro. Me pregunto qué pensaría el lector común de “ese sumergirnos en la luz de la arena”. No lo sé. Sin embargo la poeta materializa esa infinitud hasta el límite de la conciencia, de lo intemporal que nos resulta el tiempo.

Muchas gracias, amiga poeta Elisabeta por hacerme llegar hasta este minúsculo territorio tu voz, tu luz y tu rumbo.
 André Cruchaga