lunes, 28 de septiembre de 2015

"Apus" - "Ocaso" de Elisabeta Boțan







APUS
          
Tatălui meu, in memoriam

Glasul morții 
se strecoară printre frunze, pe furiș, 
ca o prevestire rea.

Zâmbetul tatei
răstignit peste amurgul ierbii.

Drumul spre casă 
se chircește în încremenire.

Dincolo de zidul nopții 
greierul s-a poticnit în muțenie.

Din cartea EGOMETRIE, Editura Limes, Colecția ARCA, 2016



OCASO

A mi padre, în memoriam

La voz de la muerte
se desliza, a hurtadillas, entre las hojas,
como un mal presagio.

La sonrisa de mi padre
crucificada sobre el ocaso de la hierba.

El camino hacia casa
se encoje en la petrificación.

Más allá del muro de la noche
el grillo tropieza con la mudez.
(28.09.2015)
Del libro EGOMETRÍA, Editorial Limes, colección ARCA, 2016


No hay comentarios: