«Introducerea cărții ”Trei linii” - Introducción del libro ”Tres líneas" de Marina Centeno» de Elisabeta Boțan



La portada del libro



INTRODUCERE



Marina (Centeno), un nume ce pare a se desprinde din lumina zorilor când pune stăpânire peste peisajul marin și adună zborul păsărilor pentru a-l țese într-un poem care aduce cu el întotdeauna parfumul sărat și infinit al mării.
O colaboratoare care se transformă neapărat și cu ușurință în prietena pictorului și a traducătorilor a căror nume se reunesc în această carte, Trei linii, ca un omagiu adus artei și iubitorilor săi.

Trei linii, o carte care ne invită să călătorim prin unirea magică a literelor și a culorilor, —pensula urmează dansul literelor—, care poate fi citită în mai multe limbi: spaniolă, română, italiană, portuqueză, maghiară și catalană. Pentru că poezia Marinei Centeno învită să fie tradusă, seduce orice traducător care se apropie de ea, încă de la prima lectură. De altfel există poeme scrise de ea traduse în aceeași limbă de diferiți autori. În plus, la lista traducătorilor care apar în această carte se pot adăuga și alți traducători care nu au încăput în această ediție.

Și, vorbind despre ediție, este evident, că acestă carte se bucură de un proces elaborat și personalizat, care este creația unei echipe de specialiști, astfel că cititorul rămâne uimit de bijuteria care ajunge în mâinile sale. Și așa sunt toate cărțile care ies de la Editura Universității Autonome de Yucatan.

Vocea poetică a Marinei Centeno este foarte îndrăzneață. Înaintează cu multă siguranță și naturalitate într-un teritoriu unde predomină vocile masculine și concurează cu ele adâugând acestei secțiuni literare un aer proaspăt, senzualitate și eleganță feminină, forță și autenticitate. Poezia sa îi dă cititorului impresia că pot împărtăși toate mângâierile care se răsfrâng din metaforele poemelor sale:

«Vreau să fiu carte
ca să explorezi în paginile mele
acel ”de ce„ și ”pentru cine”...
parfumul... »

Vocea sa poetică. ”se naște din singurătate”, ține pasul cu timpul său și nu se complace doar în senzualitatea feminină, se înalță cu forță și contundență când este vorba despre chestiunile revendicative ale femeii, fie ele personale sau sociale. 
Și, mai bine decât cuvintele mele, poeta se definește pe ea însăși prin intermediul literelor sale:
”continuăm să fim
o metaforă”.
©Elisabeta Boțan
3 august 2015, Madrid


La contraportada del libro







INTRODUCCIÓN


Marina (Centeno), un nombre que parece desprenderse de la luz del alba cuando invade el paisaje marino y recoge el vuelo de las aves para tejerlo en un poema que siempre trae consigo el perfume salado e infinito de la mar.
Una colaboradora que de manera fácil e inevitable se transforma en amiga del pintor y de los traductores cuyos nombres hoy se reúnen en este libro, Tres líneas, como un homenaje al arte y a sus amantes.

Tres líneas, es un libro que nos invita a viajar a través de la mágica unión de las letras y de los colores, —el pincel sigue el baile de la pluma—,  que puede ser leído en varios idiomas: español, rumano, italiano, portugués, húngaro y catalán. Porque la poesía de Marina Centeno invita a ser traducida, seduce y provoca a cualquier traductor que se le acerca, aún desde la primera lectura. De hecho hay poemas suyos traducidos a la misma lengua de diferentes traductores. Además de la lista de traductores que aparecen en el libro se añaden otros que no han tenido cabida en esta edición.

Y hablando de la edición, salta a la vista, que el libro disfruta de un proceso elaborado y personalizado, que es el trabajo de un equipo de especialistas, de tal manera que el lector queda asombrado por la joya que llega a sus manos. Y así son todos los libros que salen de esta Editorial de la Universidad Autónoma de Yucatán.

La voz poética de Marina Centeno es muy osada. Se adentra con mucha seguridad y naturalidad en un territorio donde predominan las voces masculinas y compite con ellas añadiendo a este sector literario un aire fresco, sensualidad y elegancia femenina, fuerza y autenticidad. Su poesía presta al lector la ilusión de compartir todas las caricias que desbordan  de las metáforas de sus poemas:

«Quiero ser libro
para que en mis páginas
explores el “porqué” y “para quién”...
la fragancia... »

La voz poética de Marina Centeno, “nace de la soledad”, sigue el paso de su tiempo,  y no se complace solo en la sensualidad femenina, se alza con fuerza y contundencia cuando trata los temas reivindicativos de la mujer, sean ellos personales o sociales.
Y mejor que mis palabras la poeta se define por sí misma a través de sus letras:
"seguimos siendo
una metáfora".
©Elisabeta Boțan
3 de agosto de 2015, Madrid







Comentarios

Entradas populares