"Ecouri”- "Ecos”de Elisabeta Boțan

Imagen recogida de la red

Ecouri   

Îți ascult tăcerile
-din nopțile tale de insomnii-
se rostogolesc prin căderea stelelor
cu teamă ca să nu le atingă lumina.
În timp ce tu îți faci turnuri și ziduri
din lumi care nu există.
Și invoci ploile ca să îți redea curcubeul
zilelor care nu au fost însemnate în calendar.


Îți ascult tăcerile
-din zilele acelea care nu au avut nici un cer-
se plâng că le lipsec cuvintele
care ar fi putut să-mi țeasă poemul.
În timp ce tu culegi fulgi de păpădie
ca să le furi iluzia și zborul
și îi pironești pe o dorință neîmplinită.
Apoi invoci uitarea
zilelor care ar fi putut să fie.

Îți ascult tăcerile
-de-a lungul unei clipe-
și e atâta chin în ele
că timpul a renunțat să o mai măsoare
de teamă ca nu cumva să le frângă.
Îți ascult tăcerile încăpățânate 
cum se rostologesc pe făgașul lacrimilor.
Poem din cartea Egometrie/ Egometría, Editura Limes, Colecția ARCA, 2016

Ecos 

Escucho tus silencios

-desde tus noches de insomnios-

como ruedan en la caída de las estrellas

con temor a que no les roce la luz.

Mientras tú haces torres y muros

de mundos que no existen.

E invocas las lluvias que te devuelva el arco iris

de los días que no han sido señalados en el calendario.

Escucho tus silencios

-desde aquellos días que no han tenido ningún cielo-

Se lamentan por la falta de las palabras

que hubiesen podido tejer mi poema.

Mientras tú recoges vilanos

y les robas la ilusión y el vuelo

para clavarlos en un deseo sin cumplir.

Luego invocas la desmemoria

de los días que habrían podido existir.

Escucho tus silencios

-a lo largo de un instante-

y hay tanta pena en ellos

que el tiempo rehúsa medirlo

por temor a no romperlos.

Escucho tus tozudos silencios

como ruedan por el cauce de las lágrimas.
(18.05.2015) Alcalá de Henares
Poema del libro Egometrie/ Egometría, Editorial Limes, Colección ARCA, 2016