”Sfinx”-”Esfinge”de Elisabeta Boțan

Imagen recogida de la red

SFINX

Ai venit ca o hieratică fantasmă 
-înveșmântat în reverențe, ceremonie și deliruri-
când înserarea își aduna echilibrul
în tremurătoare coarde de vioară.

Pășeai atât de solemn pe lumină de stele 
-într-o rătăcire pe harta stelară.-
Pierdută în gânduri eram țesându-mi 
zestrea cu simetrii de tăceri.

Nici măcar nu m-ai privit în ochi
-ai venit doar ca să-mi măsori răzvrătirea-
ca să mă înlănțui cu tăcerea-ți suverană
Să iei cu tine timpul păsărilor
și să încaleci pe spinarea zborului 
înapoi la regatul tău guvernat de absențe.
Poem din cartea EGOMETRIE, 2015





ESFINGE

Como un fantasma hierático llegaste 
-con hábitos de reverencias, ceremonia y delirios-
cuando la tarde guardaba su equilibrio
entre temblorosas cuerdas de violín.

Caminabas tan solemne sobre luz de estrellas
-en un descamino del mapa estelar.-
Perdida estaba tejiendo mi dote 
con simetrías de silencios.

Ni siquiera me miraste a los ojos
-viniste solo a medir  mi rebeldía-
a encadenarme a tu soberana mudez, 
A llevarte el tiempo de los pájaros
y a montar al lomo de su vuelo
de vuelta a tu reino gobernado por las ausencias.
Poema del libro EGOMETRÍA, 2015