”Cădere delirantă”-”Caída delirante” de Elisabeta Boțan

Imagen recogida de la red

CĂDERE DELIRANTĂ

Dăruirea mea
pe cântarul îndoielilor tale.
Îmi transformă peisajul interior
îl face ascuțit
și mă rănește de dinăuntru.


Dăruirea mea
o vastă vărsare în nimic
când iubirea rupe în bucăți
zborul se transformă în vârtej
și lutul răscolit îmi mușcă sufletul.

Dăriurea mea
lumină înnegrită de doliu.
Stea căzătoare ce nu are cer
pierdută în emisferă pustie
pironită pe prag de păcat.




CAÍDA DELIRANTE


Mi entrega
en la báscula de tus dudas.
Retuerce mi íntimo paisaje 
lo vuelve puntiagudo 
y me hiere desde dentro.


Mi entrega
un vasto verter en la nada.
Cuando el amor despedaza 
el vuelo se convierte en remolino
y el lodo revuelto me muerde el alma.


Mi entrega
luz ennegrecida de luto.
Estrella fugaz que no tiene cielo
perdida en hemisferio desierto
clavada en umbral de pecado.
(21.06.2015)